COLIBA UNCHIULUI TOM. Povestire pe scurt (11)

roman de HARRIET BEECHER-STOWE

31. Calea de mijloc

Tom se află în fundul calei unui vaporaș prăpădit, cu lanțuri la mâini și la picioare. Vasul îl duce, pe el și pe alți sclavi, pe Râul Roșu, către plantația noului său stăpân.

După ce se îmbarcaseră, Simon Legree coborâse în cală. Îl pusese pe Tom să-și scoată hainele cele bune pe care le purta și îi dăduse în schimb altele vechi și rupte care trebuia să îl țină un an. Hainele din geamantanul lui le vânduse marinarilor, apoi vânduse și geamantanul. Îi ceruse lui Tom să renunțe la rugăciuni și imnurile bisericești.

Tom nu spusese nimic, dar, în sinea lui refuzase să facă asta. Luând o figură teribilă, Legree le arătase sclavilor pumnul său uriaș și le ceruse supunere totală.

Acum, domnul Legree îi spune altui pasager că la el negrii nu țin mult: cei mai puternici rezistă șase-șapte ani, cei mai slabi doi-trei ani. Cei bolnavi nu primesc îngrijiri, fiindcă acestea costă și e mai ieftin să ia alt sclav când unul bolnav moare.

32. Meleaguri mohorâte

Din port sclavii și stăpânul lor pornesc mai departe spre plantație. Ținutul era tare urât, ba câmpii sterpe, ba mlaștini cu pământ lipicios și umed, pe unde colcăiau șerpii.

Proprietatea lui Legree fusese a unui plantator bogat și cu bun gust. După moartea lui o cumpărase Legree, care o lăsase să se părăginească. Casa arăta acum ca o clădire părăsită, cu geamurile sparte și obloanele căzute. În curte erau câțiva dulăi fioroși ce fuseseră dresați să vâneze negrii fugari.

Oameni de bază ai stăpânului erau Sambo și Quimbo, doi sclavi negri ce erau supraveghetorii celorlalți sclavi. Stăpânul îi trimite pe sclavi în bordeie, dar mai întâi o duce pe Emmeline în casă.

Ziua sclavii culegeau bumbac și era vai de aceia care culegeau mai puțin decât hotărâse stăpânul. Seara târziu reveneau la colibe, unde primeau grâu, se duceau să-l macine și își făceau din el turte. Le coceau și asta le era toată mâncarea după o zi de muncă grea.

Tom ajută două femei să macine grăunțele și să aprindă focul. Mișcate, ele îi plămădesc pâinea lui Tom și o coc. Le citește apoi din Biblie și le spune că Dumnezeu e pretutindeni, dar una dintre ele spune că  nu, acolo nu este Dumnezeu.

Abătut, Tom se duce în coliba unde dormea cu mai mulți sclavi. Nu exista mobilă, ci doar paie murdare pe care se culcau și zdrențe de pături pentru învelit. Tom adoarme și o visează pe Eva care venise să îi aline suferința.

33. Cassy

Legree îl cumpărase pe Tom cu intenția de a-l face un fel de administrator. Pentru asta, însă, era nevoie de asprime. Tom era priceput și iute la treabă, dar nu era deloc aspru. Dimpotrivă, le arăta tovarășilor săi afecțiune și compătimire, fapt pentru care Legree nu putea să-l sufere, fiindcă vedea că Tom este bun și el e rău.

Pe câmp, Tom îi  ajută pe cei mai slabi și le pune în coș din bumbacul cules de el. Într-o zi apare și o femeie foarte bine îmbrăcată, ce se vedea că fusese o frumusețe, căreia supraveghetorii îi spun miss Cassy. Îi ajută și ea pe ceilalți, iar supraveghetorii văd și îi pârăsc pe Tom și pe Cassy stăpânului. Ca să-l pedepsească, dar și să-l deprindă cu asprimea, Legree îi cere lui Tom să biciuiască o femeie care culesese mai puțin bumbac decât stabilise. Tom refuză și atunci supraveghetorii primesc porunca să îi dea o bătaie în așa fel încât să nu-și mai revină o lună de zile.

* * * 

Urmează Coliba unchiului Tom (12)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !