COLIBA UNCHIULUI TOM. Povestire pe scurt (10)

roman de HARRIET BEECHER-STOWE

28. Din nou împreună

Saint Clare suferă de dorul fetiței sale. Încearcă să-i îndeplinească ultima dorință, citește Biblia care aparținuse Evei și începe formalitățile pentru eliberarea lui Tom. Îi spune acestuia și negrul se bucură că va scăpa de sclavie.

Toată lumea suferă de dorul Evei, până și Topsy. Acuzată că a furat, numai fiindcă ascundea ceva, este controlată și se găsesc asupra ei, frumos împachetate, șuvița de păr și o cărțulie cu versete din Biblie, pe care i le dăruise Eva înainte de a muri.

Întâmplarea o impresionează pe domnișoara Ophelia, care insistă pe lângă vărul ei până când acesta întocmește un act de donație, prin care Topsy devine proprietatea verișoarei. Ea intenționa ca, atunci când se va reîntoarce în Nord, să o ia pe Topsy cu ea și să o elibereze.

Saint Clare îi citește din Biblie lui Tom despre Judecata de Apoi. Textul îl pune pe gânduri, ca pe unul care nu făcuse rău, dar nici bine nu făcuse pe cât trebuia și ar fi putut să facă. Ar vrea să facă ceva pentru sclavi, dar își pune mai multe întrebări: cum se vor descurca ei, fără educație și fără vreo pregătire practică ? câte școli vor primi elevi negri ? câți oameni i-ar găzdui ? câți oameni le-ar oferi locuri de muncă ?...

În seara zilei în care îi tot revenise mama lui în gând, Saint Clare iese în oraș. După un timp, este adus de niște oameni, grav rănit. Intrase într-o cafenea, niște bețivi se luaseră la bătaie, el intervenise, împreună cu alte două-trei persoane, și fusese înjunghiat mortal în piept.

În scurt timp, Saint Clare moare, după ce îi ceruse lui Tom să se roage pentru el. Ultimul său cuvânt este: ”Mamă !”

29. Fără apărare

Moartea lui Saint Clare îi umple de groază pe sclavii săi, fiindcă fusese un stăpân bun, în timp ce Marie era tiranică și lipsită de omenie. Într-adevăr, nu trec nici două săptămâni de la înmormântare și Marie începe să trimită sclavii care socotea ea că nu se purtaseră bine, la casa de corecție, ca să fie biciuiți. La câteva zile după aceasta, hotărăște să vândă sclavii și moșia.

Tom află că urmează să fie vândut și o roagă pe domnișoara Ophelia să intervină pe lângă Marie în ceea ce privește eliberarea lui. Marie, nici nu se gândește să îl elibereze pe Tom, care prețuia mult. Nu o impresionează nici faptul că eliberarea lui fusese dorința fetiței și soțului ei, morți amândoi. Ophelia îi scrise doamnei Shelby despre necazurile lui Tom, dar, chiar a doua zi, Tom și alți câțiva sclavi sunt trimiși la un târg de sclavi.

30. Oborul de sclavi

În partea destinată bărbaților, Tom stă adâncit în supărarea și în gândurile sale, ceea ce îl nemulțumește pe negustorul de sclavi, care voia ca toți sclavii pe care îi punea în vânzare să arate veseli și fericiți.

În încăperea în care se aflau vreo patruzeci-cincizeci de femei, două dintre ele ieșeau în evidență. Erau Susan și Emmeline, mama și fiica de vreo cincisprezece ani. Mama era mulatră, iar fiica, fiind din mamă mulatră și tată alb, era aproape albă. Erau îmbrăcate cu îngrjire și aveau mâinile fine și delicate, nemuncite. Fuseseră cameristele unei doamne care se purtase foarte bine cu ele, le instruise și le îmbrăcase ca pe niște femei albe, egale cu ea.  Din păcate, doamna murise, iar fiul ei risipise averea și ajunsese la vânzarea sclavilor. Cele două urmau să fie vândute în lotul lui Tom.

A doua zi, Tom, frumoasa Emmeline și alți doi sclavi sunt cumpărați de un om îngrozitor, voinic dar scund, cu o figură bestială, domnul Legree, proprietarul unei plantații de bumbac de pe Red River - Râul Roșu.

* * * 

Urmează Coliba unchiului Tom (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !