roman de ALEXANDRE DUMAS
Volumul I
Capitolul VI Maiestatea sa regele Ludovic al XIII-lea
Seara, la partida de joc a regelui Ludovic al XIII-lea, domnul de Tréville izbutește să-l convingă pe rege că soldații cardinalului îi provocaseră pe cei trei muschetari și îl laudă cu aprindere pe tânărul d'Artagnan. Încântat, până la urmă, că oamenii lui îi învinseseră pe cei ai cardinalului, regele îi cere căpitanului său să-i aducă la palat pe cei patru viteji, a doua zi la ora douăsprezece.
Dimineață, cei patru se întâlnesc devreme și intră să joace o partidă de paume (un joc cu mingea asemănător tenisului), ca să le treacă mai repede timpul până la ora stabilită. Cei trei muschetari se pricepeau la joc, dar d'Artagnan era cât pe-aci să fie izbit în față cu mingea. Tânărul se retrage, ca să nu ajungă desfigurat la întâlnirea cu regele.
Bernajoux (pronunță bernaju), un soldat din garda cardinalului, observă retragerea lui d'Artagnan și îl ia în zeflemea, cum că ar fi laș. Tânărul îl cheamă afară la duel. Ies în stradă și d'Artagnan îl doboară. Bernajoux strigă după ajutor la palatul domnului de La Trémouille (pronunță tremui), unde avea o rudă. D'Artagnan cheamă și el mușchetarii în ajutor și se iscă o încăierare. Muschetarii sunt însă mai tari, așa că ceilalți se baricadează în palatul domnului de La Trémouille. Cei trei muschetari și tânărul gascon își amintesc de audiența la rege și pleacă, iar lucrurile se liniștesc.
La Luvru, însă, domnul de Tréville și oamenii lui află că regele plecase de dimineață la vânătoare. Domnul de Tréville își trimite oamenii acasă, iar el se duce la domnul de La Trémouille. Merg amândoi să-l vadă pe Bernajoux, iar acesta recunoaște în fața lor că el provocase încăierarea.
Seara, la Luvru, palatul regal, Ludovic al XIII-lea îi reproșează domnului de Tréville ultimele isprăvi ale muschetarilor săi. Căpitanul gărzii regelui propune să fie întrebat domnul de La Tremouille, iar regele face acest lucru a doua zi de dimineață. Domnul de La Tremouille recunoaște că încăierarea fusese provocată de Bernajoux, iar regelui îi trece supărarea pe muschetarii lui de Tréville. Îi primește pe cei trei muschetari și pe d'Artagnan pe care îl răsplătește cu patruzeci de pistoli (monede de aur), hotărând să fie luat în gărzile domnului des Essarts, să-și facă stagiul pentru a fi primit apoi în Corpul muschetarilor.
Capitolul VII Acasă la muschetari
Ascultând sfaturile prietenilor săi, din banii primiți de la Ludovic al XIII-lea, d'Artagnan dă un ospăț și își ia un valet, pe Planchet, mare iubitor de mâncare și de mărire.
Fiecare din cei trei muschetari avea câte un valet. Athos părea a fi un nobil, dar nu spunea niciodată nimic despre el. Câteva obiecte din locuința lui, o spadă străveche, un portret de nobil, un cufăraș cu hârtii, dovedeau originea lui nobilă. Îl avea valet pe Grimaud, pe care îl învățase să fie la fel de tăcut ca și el.
Porthos dorea mult să pară nobil, măcar prin aspectul falnic al hainelor, al fațadei locuinței sale și felul său pompos de a vorbi. Totuși, nimeni nu-i văzuse interiorul locuinței. Valetul său, Mousqueton, umbla și el bine îmbrăcat, în haine vechi de-ale stăpânului, transformate de croitor pentru valet.
Aramis spunea mereu că ar prefera să slujească Biserica. Locuia într-un mic apartament, foarte discret. Așa era și valetul său, Bazin, un om blând, liniștit, foarte credincios stăpânului și lui Dumnezeu.
Cei trei muschetari și d'Artagnan, acum cadet în compania domnului des Essarts, devin nedespărțiți. Când unul este de gardă, ceilalți trei îl însoțesc ca niște umbre.
Am citit de la dvs de mulți ani și mereu m-ati ajuta
RăspundețiȘtergereMă bucur foarte mult că am putut să te ajut atâta vreme!
ȘtergereAm o întrebare de când faceți aceste povestiri pe scurt
RăspundețiȘtergereCam de vreo 14 ani, poate chiar mai mult. Aș fi putut spune exact, dar, în urmă cu câțiva ani, am mutat articolele de pe un blog pe altul și toate cele care existau atunci au căpătat data mutării. Se pot reconstitui datele, dar e multă bătaie de cap și nu-mi trebuie.
Ștergere