roman de ALEXANDRE DUMAS
Volumul II
Capitolul XIX Fatalitate
Milady se îmbarcase cam fără voia ei pe corabia ce urma să o ducă în Anglia. Ea ar fi preferat să rămână în Franța, ca să se răzbune pe d'Artagnan și pe Athos, pe toți cei trei muschetari, care îi dăduseră planurile peste cap și o făcuseră de râs în fața cardinalului. Gândindu-se, însă, că trebuie neapărat să îndeplinească ordinul cardinalului, se liniști până când ajunse la Portsmouth. Chiar în port îl văzu pe Buckingham, cel căruia trebuia să-i aducă moartea, ca să aducă liniște Franței și cardinalului Richelieu.
Spre mirarea femeii, ea nu apucă să debarce. Un mic vas al pazei de coastă se apropie de corabie, un ofițer urcă la bord și o ia cu el fără multă vorbă. Micul vas îi duce la țărm și aici este suită într-o trăsură, cu bagaje cu tot. După vreo oră ajung la un castel și Milady este condusă într-o încăpere cu ferestrele ferecate și cu zăvor la ușă pe dinafară. În cameră apare lordul de Winter, cumnatul lui Milady.
Capitolul XX Fratele și sora stau de vorbă
Pentru început, Milady crede că era vorba doar de o răzbunare în numele ducelui de Buckingham, pentru cei doi eghileți cu diamante pe care îi furase la bal. Când cumnatul ei o întreabă de ce venise în Anglia, ea răspunde că venise să-l vadă. Femeia tresare când aude riposta lordului de Winter, care îi spune în față că a venit fiindcă este singura lui moștenitoare.
Milady crede pentru o clipă că o dăduse de gol Ketty, în fața căreia își arătase ura pentru lordul de Winter și mânia că d'Artagnan nu îl ucisese în duel pe cumnatul ei. Când lordul de Winter se referă, însă, la primul ei soț, și apoi la floarea de crin întipărită pe umărul ei cu fierul roșu, stigmatul nelegiuiților și condamnaților, întâi se îngrozește, apoi se înfurie și sare la cumnatul ei. El o potolește spunându-i că va sta închisă în castel vreo cincisprezece-douăzeci de zile, sub paza lui Felton, ofițerul care o adusese la castel. După acest răstimp o va trimite cu o corabie în Australia, continent pe care erau trimiși condamnații englezi în acea vreme.
Lordul de Winter îl cheamă pe Felton și i-o încredințează pe Milady. Îl avertizează că este vicleană și periculoasă, îl previne că va încerca să-l păcălească și îi spune că venise acolo ca să îl ucidă. Îi cere apoi să se păzească și să păzească pe Milady ca să nu scape de acolo și să scape de pedeapsă. Felton jură că așa va face, iar Milady ascultă și privește toate acestea compunându-și o figură blândă, de martiră care nu mai poate lupta împotriva sorții nedrepte.
Capitolul XXI Ofițer !
În acest timp, asediul orașului La Rochelle continua. Oștile franceze catolice se plictiseau în fața orașului, protestanții francezi mureau de foame înăuntrul zidurilor orașului, așteptând vești și ajutoare de la Buckingham, de la englezi. Cardinalul aștepta nerăbdător vestea că Buckingham este mort, în timp ce locuitorii din La Rochelle aflaseră de la un om ce reușise să vină de la Portsmouth și să se strecoare în oraș, că navele lui Buckingham urmează să sosească în scurtă vreme. Neavând alte treburi, ostașii chefuiau și făceau fel de fel de năzdrăvănii, când nu erau de gardă.
Într-o zi, cardinalul iese la plimbare de-a lungul țărmului. Vede ceva mai departe șapte oameni, patru adunați în jurul unei scrisori, iar trei ocupați cu destuparea unei damigene. Cardinalul îi recunoaște pe cei trei muschetari și pe prietenul lor d'Artagnan, acum muschetar și el. Se apropie pe furiș, voind să-i spioneze, dar dintr-un mărăciniș cineva strigă că se apropie un ofițer. Este Grimaud, care stătea de pază.
Cardinalul încearcă să afle ce conținea scrisoare, dar cei patru spun că era o scrisoare de la o femeie și nu se cade să îi arate conținutul. Cardinalul se lasă păgubaș și pleacă furios.
În scrisoare, prin cuvinte alese astfel încât să nu le înțeagă oricine, Aramis era înștiințat că doamna Bonacieux se află în siguranță la mănăstirea Carmelitelor din Stenay și că regina fusese înștiințată de pericolul care îl pândea pe ducele de Buckingham.
Cei patru termină de citit scrisoarea, iar Athos îi poruncește lui Grimaud să o mănânce, apoi îi dă să bea un pahar mare cu vin bun.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Foarte folositor
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a fost de folos!
Ștergere