CARTEA NUNȚII. Povestire pe scurt (5)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Neliniști prenupțiale

Înainte de cununie, cei doi logodnici stăteau de vorbă, tulburați de intimitatea care îi aștepta. Jim, ale cărui experiențe erotice nu fuseseră însoțite și de iubire, era uimit de ceea ce simțea. Mai presus de dorința carnală, simțea dorința de a proteja această ființă fragilă care i se încredințase cu inocență pentru toată viața.

Vera, copilăroasă și complet neștiutoare la cei optsprezece ani ai ei, îi spunea lui Jim că este toată a lui și că vrea să aibă copii, fără să aibă habar ce înseamnă asta și dându-i fiori bărbatului, care știa.  Treceau apoi la rochiile pe care le va avea, la distracțiile la care vor participa și ajungeau la chestiuni grave ca bătrânețea, viața și moartea.

Își povesteau apoi unul altuia cum și când au simțit iubire unul de altul, apoi inspectau zestrea fetei, bucurându-se de fiecare pachet.

O gală de box

Bobby se obișnuise să-i tapeze de bani când pe Jim, când pe Vera, ba pentru cinematograf, ba pentru diverse meciuri. Vestind într-o zi că la Circ era o gală de box internațională, Verei îi veni gustul să vadă și ea cum este, ca una care nu mai văzuse box în viața ei. Nu numai atât, dar nu ieșise niciodată afară după ora nouă seara și voia să profite de situația ei de logodnică pentru a vedea orașul după această oră.

Merseră toți trei, dar întâi publicul spectator, vulgar și mirositor, apoi lupta violentă și crudă a combatanților, o impresionară neplăcut pe tânăra fată. Gala se termină pe la ora două noaptea. Când ajunseră în centru, intrară într-un bar, la propunerea lui Bobby. Nu mai băuse niciodată vermut și, amețită de paharul pe care îl sorbise printr-un pai, fata începu să râdă de orice nimic. Atunci Jim hotărî să plece acasă.

Vino din Livan, mireasă !

În ziua hotărâtă pentru cununie, toți ai lui Jim se pregătiră, fiecare cum se pricepea mai bine. Mătușile cele bătrâne puseră haine elegante, dar cu 10-15 ani în urma modei. Pregătiră daruri, inele cu pietre prețioase pentru mireasă, sfeșnice de argint, pahare de cristal, talgere de alamă, toate lucruri vechi și valoroase, care arătau că fuseseră o familie veche și înstărită. Porniră spre casa miresei, unde avea să aibă loc cununia religioasă, numai în prezența familiei.

Vera fu foarte respectuoasă cu bătrânele, iar acestea o plăcură pe dată și o sărutară cu toatele. Jim era cam furios, căci nu-i plăcea să se dea în spectacol. Acceptase cununia religioasă de dragul Verei, care o dorise ca să le meargă bine.

Pe masa pentru daruri, Silivestru depuse o carte veche. Jim, curios, o luă să o răsfoiască în camera Verei, în liniște. Cartea era veche, de la 1752, dar pe lângă valoarea ei se adăugă și valoarea bancnotelor de o mie de lei, aflate între filele ei, cam nouă sute de mii de lei, o adevărată avere (echivalent aproximativ cu peste un milion si jumatate de RON sau cam patru sute de mii de euro).

La sfârșitul ceremoniei de cununie cei doi miri își luară bagajul și plecară. Lisandrina plecă și ea, spunând că o durea capul. Când ceilalți ajunseră acasă, în zori, Lisandrina nu mai era. Își luase lucrurile și lăsase un bilet că pleacă să intre și ea în rândul lumii.

* * *

Urmează Cartea nunții (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !