CARTEA NUNȚII. Povestire pe scurt (3)

roman de GEORGE CĂLINESCU

O partidă de natație

Dora îi răspunse lui Jim printr-o scrisoare prin care îl poftea să le însoțească la Constanța pe ea, pe Lola și pe Medy. Jim se și văzu însurat cu ea și construi în gând casa largă, luminoasă, cu piscină, în care aveau să trăiască.

Nerăbdător, tânărul nici nu mai dădu atenție peisajului, pe drum, așa cum făcea când călătorea cu trenul.

Jim admiră fetele în costume de baie, apoi înotară, el și Dora înaintând în mare mai mult decât Lola și Medy. Reveniți pe plajă, o atrase mai deoparte pe Dora, sub pretextul că îi arată niște scoici frumoase. O întrebă ce avea să-i spună și, după mai multe insistențe, află cu uimire că Dora era îndrăgostită de altul și făcuse deja logodna cu acela. Rănit în amorul propriu, nu în suflet, căci nu simțea iubire pentru ea, Jim începu să se gândească acum la Lola.

Pitia modernă și căile soartei

Acasă la Jim, toate femeile, cu excepția Iacăi, firește, erau adunate în salon. Tandi Magdalina dădea în cărți, iar ceștile de cafea așteptau să fie citite, tot de ea. Junghiurile reumatice din umăr o făcură să se vaite, prilej pentru toate să se vaite de bolile lor.

Jim se învârtea în camera lui ca într-o colivie. Ploua și se înțelesese cu Vera să se vadă, să meargă la Șosea, numai dacă era timp frumos. Îi plăcea să se vadă cu Vera, dar o trata ca pe o soră mai mică. Acum se gândea să o cucerească pe Lola și mândria lui bărbătească nu putea să accepte să dea greș cum dăduse cu Dora.

Ieși să colinde prin casă, unde avea ce găsi prin mobilele doldora de lucruri vechi. Fără să vrea, descoperi că nu era singurul care își căuta perechea. Tanti Agepsina tocise paginile la slujba de logodnă, Silivestru scria poezii de dragoste, iar pe Lisandrina o surprinse vorbind despre cununie la geam, cu un bărbat. Pe când cugeta la toate astea, o bătrână țipă ascuțit că a murit Iaca.

Ce are Vera noastră ?

Vera nu mai vorbea, nu mai mânca, nu mai dormea, adică făcea prea puțin din toate acestea. Era visătoare, ar fi vrut să fie mângâiată, avea vise ciudate, dar nu spunea nimănui, îi era rușine.

Începu să iasă și să se plimbe prin locurile unde se plimba cu Jim, în speranța că îl va zări. Se întâlnea cu el și aștepta mereu ceva de la el, poate ceva înrudit cu gestul din tren, dar nu se întâmpla nimic. Într-o zi fata încercă să provoace o declarație și îl întrebă de ce se întâlnește cu ea. Jim răspunse că se întâlnesc pentru că le face plăcere la amândoi, iar răspunsul o  făcu fericită, deși nu era chiar ceea ce ar fi dorit.

* * *

Urmează Cartea nunții (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !