ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR (6)

roman de LEWIS CAROLL

11. Cine-i hoţul tartelor ?

La curtea de judecată găsiră Regele şi Regina-de-Cupă, toate animalele precum şi întreg pachetul de cărţi de joc, adică slujitorii, soldaţii şi curtenii. Pe banca juraţilor stăteau douăsprezece animale, care scriau conştiincioase cu condeiul pe nişte tăbliţe, iar în mijloc, legat, Valetul-de-Cupă. Pe o masă era o farfurie cu tarte.

Iepurele-Alb citi actul de acuzare. Valetul-de-Cupă era acuzat că furase tartele coapte de Regină într-o vară după-amiază.  Fură chemaţi martorii. Primul era Pălărierul. Apăru cu o ceaşcă de ceai într-o mână şi o felie de pâine cu unt în cealaltă. Răspunsurile lui fură atât de încurcate, încât regina spuse să i se taie capul, chiar când Regele îi dăduse voie să plece. Noroc că fu mai iute de picior şi dispăru până să îl prindă cineva.

În timpul acesta Alice simţi că iar începe să crească. Bursucelul, care stătea lângă ea, o certă că îl înghesuie, apoi se mută în cealaltă parte a sălii. Martorul următor era bucătăreasa Ducesei. Veni cu râşniţa de piper în mână şi refuză să depună mărturie.  Se stârni învălmăşeală şi bucătăreasa dispăru.

Urma al treilea martor. Regele îi spuse reginei să interogheze ea acest martor. Iepurele-Alb citi cu glas tare, de pe listă, numele Alicei.

12. Alice depune mărturie

Alice, uitând că în ultimele minute crescuse mult, sări în picioare şi răsturnă cu poalele rochiei banca juraţilor. Îi adună repede şi îi puse pe toţi la loc, iar ei se puseră să scrie pe tăbliţe despre acest accident.

Alice spuse că ea nu ştie nimic despre furtul tartelor. Regele interveni şi îi ceru să iasă din sala de judecată, după cum prevedea regulamentul în cazul persoanelor prea înalte. Fata nu voi să iasă şi procesul continuă.

Iepurele-Alb  aduse o hârtie, pe care se afla scrisă o poezie şi era nesemnată. Regina spuse că asta dovedeşte că Valetul-de-Cupă e vinovat. Alice, care crescuse între timp atât de mare încât nu se mai temea de nimeni şi de nimic, sări şi spuse că poezia aceea nu dovedeşte deloc că Valetul-de-Cupă ar fi vinovatul.

Fata se luă tare la ceartă cu Regele şi cu Regina-de-Cupă, de săriră la ea toate cărţile de joc. Alice ţipă şi dădu din mâini şi se trezi întinsă pe malul apei, cu capul în poala surorii ei. Aceasta îi spuse că dormise mult, iar Alice îi povesti visul ei, apoi fugi spre casă. Sora ei rămase visătoare pe mal, să îşi închipuie toate minunăţiile pe care le văzuse şi le trăise Alice in Tara Minunilor.

Sfârşitul povestirii pe scurt a romanului ”Alice în Țara Minunilor”