PRINȚ ȘI CERȘETOR Povestire pe scurt (6)

roman de MARK TWAIN

27. În închisoare

Cei doi petrecură în temniță o săptămână de coşmar, presărată zi şi noapte cu beţii şi bătăi ale bărbaţilor şi femeilor închişi de-a valma în sala întunecoasă.

Într-o zi veni un vizitator care îi mai uşură inima lui Hendon. Era un bătrân slujitor al casei sale, care se prefăcu că nu îl recunoaşte, dar îi şopti în taină că i-a rămas credincios.

Bătrânul venea zilnic şi le aducea pe furiş câte ceva de mâncare. De asemenea îi povestea lui Miles ce se întâmplase cât lipsise el de acasă. Ca să îi convingă pe tatăl lor şi pe Edith să consimtă la căsătoria pe care el o dorea cu iubita lui Miles, Hugh falsificase scrisoarea care anunţase moartea oşteanului.

Tot de la bătrânul slujitor, Eduard află  că ţara este bine cârmuită de rege, despre care el îşi dădu seama, plin de uimire, că e micul cerşetor cu care schimbase hainele.

În închisoare regele adevărat află multe nedreptăţi şi pedepse neomenoase pe care le sufereau oamenii: erau arşi pe rug pentru credinţa lor, spânzuraţi pentru vina de a fi furat o bucată de postav sau un cal, condamnaţi la tăierea urechilor şi însemnarea cu fierul roşu pe obraji pentru îndrăzneala de a-şi apăra drepturile.

28. Jertfa

Veni şi rândul lui Miles să fie judecat. Fu condamnat să stea două ceasuri la stâlpul infamiei, pentru vagabondaj. Regele, fiind un copilandru, fu iertat de pedeapsă. Totuşi, nu reuşi să-şi ţină gura când îl văzu pe Miles legat de stâlp şi batjocorit de gloată.  Gardianul ordonă să i se dea câteva bice, dar Miles, gândind că asta îi va zdruncina mintea cu totul, strigă că e gata să primească el bicele, şi le şi primi. Slaba lui mângâiere fu că, după ce bătaia încetă, Eduard veni, îi atinse uşor umerii cu biciul şi, în şoaptă, îl înnobilă şi îi dădu rangul de conte.

29. Spre Londra

Plecând de la închisoare, Hendon se gândi să meargă la Londra, la un vechi prieten al tatălui său, sir Humphrey Marlow, care avea o funcţie la palatul regal. Acesta poate l-ar fi ajutat să meargă la rege, ca să-i ceară dreptate şi să îşi recapete moştenirea.

Ajunseră la Londra cu o zi înainte de Ziua Încoronării, în toiul unor petreceri nebuneşti ale poporului dezlănţuit. Nici nu intrară bine în oraş şi clocotul mulţimii care se luase la bătaie îi despărţi.

30. Urcuşul lui Tom

Tom se obişnuise cu viaţa de la curte, nu se mai încurca în conversaţii, lua masa cu plăcere în văzul mulţimii, stătea falnic pe tron şi se bucura de veşmintele mândre.

La început se mai gândise la bietul prinţ căruia i se schimbase soarta, la sărmana sa mamă şi la surorile sale. Încetul cu încetul începuse însă să îi uite. Regele dispărut îi pieri din gând, iar la mamă şi surori se gândea mai mult cu teama că, dacă ar apărea, l-ar putea duce înapoi la viaţa lor de mizerie.

31. Procesiunea încoronării

În Ziua Încoronării, regele şi alaiul său trebuiau să plece de la Turn, să străbată toată Londra, apoi să revină de unde porniseră.

Alaiul era însoţit de fumul şi zgomotul loviturilor de tun. Stindardele fluturau pretutindeni, hainele bogate străluceau de îţi luau ochii.

Din loc în loc, la strigătele mulţimii, Tom azvârlea câte un pumn de monede sclipitoare. Într-un loc îşi văzu doi foşti tovarăşi de cerşit, care habar nu aveau pe cine aclamă. Mergând mai departe apăru mama lui, care se strecură prin mulţime şi, cum stătea el pe cal, îi îmbrăţişă piciorul şi îi strigă cuvinte de iubire copilului ei. Tom îi spuse că nu o cunoaşte, dar bucuria acestei serbări se duse. Inima i se strânse şi nu mai vedea în faţa ochilor decât chipul îndurerat şi jignit al mamei sale.

* * *

Urmează Prinț și cerșetor (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !