roman de MARK TWAIN
17. Fu-Fu întâi, "regele zănatecilor"
Miles Hendon străbătu tot Podul Londrei în căutarea lui Eduard, dar nu îi dădu de urmă. Se gândi că băiatul avea să îl caute la castelul Hendon, casa părintească despre care îi povestise la han, şi porni într-acolo.
Flăcăul care îl ademenise pe bietul prinţ de la han, îl duse în adâncul unei păduri, spunându-i că acolo îl aşteaptă prietenul lui, care este rănit. Când ajunseră la ruinele unei ferme, îl băgă în grajd şi acolo dădu de John Canty.
Sosi apoi şi o ceată de hoţi, cerşetori, ghicitoare, femei pierdute şi alţi oameni fărădelege. Atunci înţelese Eduard cine era John Canty, un hoţ şi un ucigaş. Pentru relele pe care le făcuseră, unii fuseseră biciuiţi, alţii fuseseră însemnaţi cu fierul roşu. Vorbiră despre păţaniile lor şi despre cei care îşi pierduseră viaţa drept pedeapsă pentru crimele lor. Toţi acuzau legile că sunt prea aspre, mai ales aceea care hotăra sclavia drept pedeapsă pentru cei care repetau fărădelegea cerşitului.
Ascultând vorbele bandiţilor, Eduard, împins de un impuls mărinimos, strigă că această lege nu va mai exista. Când spuse că el este regele, tâlharii îl luară în râs, îl numiră "Fu-Fu întâi, regele zănatecilor", îl suiră pe un butoi drept tron, îl încoronară cu un lighean hârbuit şi îi puseră în mână un linguroi drept sceptru. Începură apoi să i se închine, în bătaie de joc, până când băiatului îi dădură lacrimile.
18. Prinţul în mijlocul vagabonzilor
A doua zi plecară la furat şi la cerşit, târându-l şi pe bietul rege cu ei. Fireşte, acesta se împotrivi să fie hoţ sau cerşetor şi, la primul prilej, fugi de ei cât putu mai departe. Merse mult timp şi îl ajunse noaptea într-un sat. Se strecură pe furiş într-un grajd şi se cuibări lângă un viţeluş care îi aduse căldura mult dorită.
19. Prinţul în mijlocul ţăranilor
Dimineaţă dădură peste el în grajd două fetiţe. Vorbiră frumos cu el şi îl crezură când le spuse că el este regele. În sinea sa, Eduard hotărî ca, atunci când îşi va redobândi tronul, să îi ţină la mare cinste pe copii, fiindcă fetiţele îl crezuseră şi nu îşi bătuseră joc de el ca oamenii mari. Îl duseră la mama lor, o văduvă săracă, şi aceasta se purtă cu blândeţe cu el, socotind că e bolnav, cu mintea tulburată.
Femeia stătu de vorbă cu el, încercând să afle de unde este şi cine îi sunt părinţii, apoi încercă să afle cam cu ce se ocupase, vorbindu-i despre felurite îndeletniciri, despre păstori, morari, fierari, ţesători. Trecu apoi la îndeletnicirile dintr-o casă, gândind că va fi fost vreo slugă, dar singura ocupaţie care îi stârni interesul şi îi dezlegă limba a fost pregătitul hranei. Crezând că fusese ajutor de bucătar, văduva îl puse să pregătească masa, dar rezultatul fu jalnic, fiindcă arse mâncarea.
Se aşezară cu toţii şi mâncară, femeia mulţumită că se arată mărinimoasă cu un vagabond, micul rege încântat că se coboară până la nivelul acestor oameni simpli şi de treabă, drept recunoştinţă pentru bunătatea pe care i-o arătaseră.
După ce mâncară, Eduard îndeplini câteva treburi mărunte şi îl văzu la timp pe John Canty care se apropia de casă. Ieşi liniştit pe uşa din dos, apoi o luă la fugă şi se afundă în pădure.
20. Prinţul şi pustnicul
Eduard merse prin pădure până când se lăsă noaptea. Se luă după o luminiţă şi ajunse la un bordei. Aici locuia un pustnic ţicnit, care trăia departe de oameni. După ce îi spuse că el e regele, pustnicul o ţinu una şi bună că va rămâne cu el toată viaţa, ca să se pocăiască, şi că el este un arhanghel, deşi i s-ar fi cuvenit să fie papă.
Băiatul se cam înfricoşă, dar după vreo oră nebunului i se schimbă dispoziţia şi se purtă cum nu se poate mai frumos, îl îngriji şi îi dădu să mănânce, apoi îl culcă.
În timp ce Eduard dormea, bătrânul nebun ascuţi bine un cuţit, apoi îl legă fedeleş, făcându-i o legătură chiar şi pe sub bărbie, ca să nu poată striga sau vorbi, mormăind vorbe de răzbunare, căci, spunea el, nu ajunsese papă din pricina regelui Henric, tatăl acestuia.
Se scrie "Edward" nu "Eduard", dar în rest e foarte frumoasă povestirea pe scurt, bravo! �� Și îți mulțumesc pentru ca am luat nota 10��
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere! În limba română de preferă forma Eduard, nu este greșit.
Ștergere