PRINȚ ȘI CERȘETOR Povestire pe scurt (3)

roman de MARK TWAIN

13. Dispariţia prinţului

Dimineaţă, în timp ce Eduard dormea, oșteanul îi luă măsurile cu o sfoară, ieşi, apoi se întoarse cu haine şi încălţăminte pentru un băiat de vârsta lui, ca să nu mai arate ca un cerşetor. Le mai cârpi pe ici pe colo, căci nu avusese bani de haine noi,  şi se duse să îl trezească pe băiat.

Miles Hendon  descoperi că sub învelitoare nu mai e nimeni şi află de la slujitorul hanului că un flăcău venise în lipsa lui şi îi spusese lui Eduard că el, Hendon, îl aşteaptă la capătul Podului Londrei. Băiatul se îmbrăcase  mormăind şi plecase cu flăcăul. Hendon fugi repede să îl caute.

14. "Le roi est mort, vive le roi"

În aceeaşi dimineaţă, Tom se trezi din somn, crezând că a visat toate întâmplările prin care trecuse,  şi le strigă pe Bet şi pe Nan. Când îi răspunse, cu glas umil, un slujitor, înţelese că nu a visat şi se încredinţă de asta când fu din nou spălat şi îmbrăcat de alţii, apoi hrănit şi condus în sala tronului, pentru rezolvarea unor treburi legate de cârmuirea regatului.

Consiliul regal luă fel de fel de hotărâri, pe care Tom, ajuns din prinţ, rege, le aprobă, ajutat îndeaproape de lorzii Hertford şi St.John. Primi apoi vizitele surorilor lui şi apoi îl primi pe băiatul a cărui menire era să fie biciuit în locul prinţului, acum rege, atunci când acesta nu îşi învăţa lecţiile. Tom îl învesti cavaler şi îl trase de limbă aşa de bine, că după un ceas ştia o mulţime de lucruri despre viaţa lui trecută.

Noile cunoştinţe îi folosiră când sosi lordul Hertford, pe care îl impresionă cu câte lucruri "îşi amintise" şi care speră că regele se însănătoşeşte rapid. Numai despre Marele Sigiliu nu îşi amintea nimic, căci habar nu avea cum arată acesta.

15. Tom rege

În ziua următoare Tom primi ambasadorii străini veniţi să îl felicite pe noul rege. Ziua următoare îl speria însă pe Tom, căci avea să înceapă să cineze în public, după cum era obiceiul regal. Tot în ziua aceea lordul Hertford avea să fie numit în funcţia de Lord regent, un fel de tutore al regelui minor.

Până la cină Tom avu prilejul de a le dovedi tuturor că are o inimă bună şi mintea întreagă. Întâi comută pedeapsa unui om acuzat că a luat viaţa altuia otrăvindu-l. Omul fusese condamnat să fie fiert de viu şi ceruse să fie doar spânzurat. Tom porunci să fie schimbate nişte legi  atât de crude, puse omului întrebări meşteşugite şi înţelese că era nevinovat, aşa că porunci să fie pus în libertate.

Mai apoi, iertă de pedeapsa cu moartea o femeie şi o fetiţă, acuzate că şi-ar fi vândut sufletul diavolului ca să poată stârni vijelii când poftesc ele. Tom promise femeii iertarea dacă stârneşte o vijelie chiar acolo, dar biata femeie, cu lacrimi în ochi, spuse că nu poate să facă asta. Atunci Tom spuse că, dacă ar fi putut, ar fi făcut-o, măcar ca să îşi scape copila de la moarte,  şi le dădu libertatea.

16. Ospăţul de gală

În timp ce Tom era pregătit pentru ospăţul de la cină, marea sală de ospeţe aştepta pregătită. De jur împrejurul sălii era o galerie în care stăteau muzicanţii şi o droaie de dregători ai cetăţii.

În mijlocul sălii, pe o estradă, se afla masa regelui. Cu mult fast gentilomii veniră pe rând, câte doi, unul cu un baston în mână, altul cu faţa de masă, apoi altă pereche cu solniţa şi pâinea, şi pe urmă alta, cu un cuţit pentru gustat. Toţi îngenuncheau înainte de a pune lucrurile pe masa regelui.

Sosiră apoi gentilomii, baronii, conţii, cavaleri ai ordinului Jartierei, bogat îmbrăcaţi şi cu capul descoperit, apoi cancelarul, între doi curteni, unul care purta sceptrul regal, iar celălalt spada de ceremonie. Venea apoi regele, iar în urma lui nobilii din suita sa şi garda de onoare.

Tom se aşeză la masă şi, în sunetele unei muzici vesele, călăraşii din gardă aduseră fel de fel de bucate, în vase de preţ. Tom mâncă grijuliu, nu se grăbi şi nu făcu nimic singur, aşteptând să îl servească gentilomii care aveau această însărcinare, aşa că ieşi cu bine la capăt şi din această împrejurare.

* * *

Urmează Prinț și cerșetor (4)