Ulise se întoarse la corabie şi luă drumul înapoi către insula Circei. Aceasta îl povăţui cum să scape de sirene. Ele atrăgeau marinarii pe ţărm cu cântecele lor minunate, le împingeau vasele în larg, apoi îi lăsau să moară de foame şi de sete. După sfatul ei, Ulise şi ai lui îşi astupară urechile cu ceară şi trecură de sirene cu bine. Tot după sfatul Circei reuşiră să treacă cu bine printre stâncile Scila şi Caribda şi ajunseră astfel la insula lui Apollo.
Aici zeul avea turme mândre de boi albi, cu frunţile late. Ca să le meargă bine, trebuia să nu se atingă de aceste animale. Pe când Ulise dormea, câţiva marinari înjunghiară totuși câţiva boi, le fripseră carnea şi o mâncară. Apolo se plânse tatălui său, Zeus. Acesta, ca să îi răzbune supărarea, porni o furtună care distruse corabia şi înecă toţi marinarii. Numai Ulise scăpă, dar odiseea nu se terminase.
Eroul îşi înjghebă o plută din rămăşiţele corăbiei. El ajunse, trecând iar printre cele două stânci periculoase, în insula Ogigia, la frumoasa Calipso. Şapte ani rămase el la curtea zeiţei, însă nu putu să îşi uite soţia şi fiul.
În acest timp, Zeus şi Atena îşi amintiră de Ulise, urmărit de necazurile iscate de Poseidon, fiindcă îi orbise fiul, pe Polifem. Atena se duse, sub chipul unui ostaş, la Telemac, fiul lui, acum un tânăr puternic, şi îl sfătui ce să facă.
La casa lui Ulise-Odiseu domneau acuma peţitorii, veniţi să-i ceara mâna Penelopei, căci se credea ca Ulise îşi găsise sfârşitul. Atraşi de frumuseţea femeii, dar şi de averea bogată, peţitorii se aşezaseră acolo. Erau hotărâți să nu mai plece până când nu îşi alegea un soţ dintre ei.
Penelopa nu voia să îi înfurie şi să folosească forţa împotriva ei, nici să fie silită să ia pe vreunul dintre ei. De aceea le spusese că va face alegerea atunci când va sfârşi o pânză uriaşă de ţesut. Numai că ea desfăcea noaptea ceea ce ţesuse ziua, aşa că nu mai termina cu ţesutul. Abia de curând, după câţiva ani, îşi dăduseră seama peţitorii de înşelătorie. Acum voiau să o silească să îşi aleagă un soţ cât mai repede.
Telemac plecă pe furiş cu o corabie, pe care se afla şi Atena, sub înfăţişare omenească, în căutarea tatălui său. Trecu pe la bătrânul Nestor, apoi pe la palatele lui Menelaos, de la care află că Ulise era pe insula Ogigia, la zeiţa Calipso.
Intr-adevăr, acolo era şi suferea necontenit că nu are o corabie şi puterea de a pleca spre casa lui. Zeus îi transmise lui Calipso hotărârea de a-l elibera. Aceasta îl ajută să-şi facă o plută straşnică, îi dădu bucate alese, burdufuri cu vin şi cu apă şi îl lăsă să plece. Pe mare, însă, fu văzut de Poseidon, care îi sfărâmă pluta.
Aici zeul avea turme mândre de boi albi, cu frunţile late. Ca să le meargă bine, trebuia să nu se atingă de aceste animale. Pe când Ulise dormea, câţiva marinari înjunghiară totuși câţiva boi, le fripseră carnea şi o mâncară. Apolo se plânse tatălui său, Zeus. Acesta, ca să îi răzbune supărarea, porni o furtună care distruse corabia şi înecă toţi marinarii. Numai Ulise scăpă, dar odiseea nu se terminase.
Eroul îşi înjghebă o plută din rămăşiţele corăbiei. El ajunse, trecând iar printre cele două stânci periculoase, în insula Ogigia, la frumoasa Calipso. Şapte ani rămase el la curtea zeiţei, însă nu putu să îşi uite soţia şi fiul.
În acest timp, Zeus şi Atena îşi amintiră de Ulise, urmărit de necazurile iscate de Poseidon, fiindcă îi orbise fiul, pe Polifem. Atena se duse, sub chipul unui ostaş, la Telemac, fiul lui, acum un tânăr puternic, şi îl sfătui ce să facă.
La casa lui Ulise-Odiseu domneau acuma peţitorii, veniţi să-i ceara mâna Penelopei, căci se credea ca Ulise îşi găsise sfârşitul. Atraşi de frumuseţea femeii, dar şi de averea bogată, peţitorii se aşezaseră acolo. Erau hotărâți să nu mai plece până când nu îşi alegea un soţ dintre ei.
Penelopa nu voia să îi înfurie şi să folosească forţa împotriva ei, nici să fie silită să ia pe vreunul dintre ei. De aceea le spusese că va face alegerea atunci când va sfârşi o pânză uriaşă de ţesut. Numai că ea desfăcea noaptea ceea ce ţesuse ziua, aşa că nu mai termina cu ţesutul. Abia de curând, după câţiva ani, îşi dăduseră seama peţitorii de înşelătorie. Acum voiau să o silească să îşi aleagă un soţ cât mai repede.
Telemac plecă pe furiş cu o corabie, pe care se afla şi Atena, sub înfăţişare omenească, în căutarea tatălui său. Trecu pe la bătrânul Nestor, apoi pe la palatele lui Menelaos, de la care află că Ulise era pe insula Ogigia, la zeiţa Calipso.
Intr-adevăr, acolo era şi suferea necontenit că nu are o corabie şi puterea de a pleca spre casa lui. Zeus îi transmise lui Calipso hotărârea de a-l elibera. Aceasta îl ajută să-şi facă o plută straşnică, îi dădu bucate alese, burdufuri cu vin şi cu apă şi îl lăsă să plece. Pe mare, însă, fu văzut de Poseidon, care îi sfărâmă pluta.
* * *
Urmează Odiseea (4)
Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !