roman de JULES RENARD
Dintr-o dată se auzi glasul lui Morcoveață, strigându-le pe "mămica" şi pe Honorina. În sufletul lui se născuseră îndoieli, dacă făcuse bine sau nu. Doamna Lepic probabil că simțise asta și, cu o privire rece, îi îngheţă cuvintele pe buze.
Băiatul ar fi vrut să recunoască faptul că el e vinovatul, dar îşi dădu seama că oricum soarta Honorinei era hotărâtă şi că era un adevăr că nu mai vedea şi nu mai putea munci. Iar în ceea ce o privea pe doamna Lepic, el ar fi putut să o păţească rău, doar ştia ce gură are. Aşa că era mai bine să îşi înăbuşe și cele mai mici îndoieli, să tacă şi să se prefacă. Așa că băiatul continuă să caute în tăcere ceaunul împreună cu maică-sa şi cu Honorina.
Ba chiar se arătă cel mai zelos dintre ei, pe când doamna Lepic fu prima care se dădu bătută. Honorina plecă bombănind, iar Morcoveata rămase cu ale lui îndoieli şi se închise în sine mai mult decât până atunci.
Băiatul ar fi vrut să recunoască faptul că el e vinovatul, dar îşi dădu seama că oricum soarta Honorinei era hotărâtă şi că era un adevăr că nu mai vedea şi nu mai putea munci. Iar în ceea ce o privea pe doamna Lepic, el ar fi putut să o păţească rău, doar ştia ce gură are. Aşa că era mai bine să îşi înăbuşe și cele mai mici îndoieli, să tacă şi să se prefacă. Așa că băiatul continuă să caute în tăcere ceaunul împreună cu maică-sa şi cu Honorina.
Ba chiar se arătă cel mai zelos dintre ei, pe când doamna Lepic fu prima care se dădu bătută. Honorina plecă bombănind, iar Morcoveata rămase cu ale lui îndoieli şi se închise în sine mai mult decât până atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !