roman de JULES RENARD
Agata era o nepoată de-a Honorinei şi urma să îi ia locul ca servitoare în gospodăria familiei Lepic.
În prima zi de lucru, doamna Lepic începu instruirea Agatei, care avea să-l mai lase pe Morcoveață să răsufle uşurat câteva zile. Întâi îi spuse tinerei servitoare să bată la uşi înainte de a intra, dar să nu le dărâme "cu copitele". După cuvintele astea, Morcoveaţă îşi închipui ce avea să fie la masa de prânz.
Familia mânca la prânz în bucătăria cea mare. Agata alergă cu sufletul la gură de la cuptor la dulap, de la dulap la masă, de-i veni tot sângele în obraji. Domnul Lepic se aşeza primul la masă şi se servea singur, ba cu friptură, ba cu sos, ba îşi punea în pahar să bea.
Doamna Lepic îi servea pe copii, întâi pe Felix, apoi pe Ernestina şi la urmă pe Morcoveaţă. Morcoveață nu cerea niciodată să i se mai dea, spre deosebire de fraţii lui, care nu se sfiau şi împingeau tăcuţi farfuria înainte, ca domnul Lepic. Totul se desfăşura într-o tăcere care o nedumerea pe Agata.
Toţi mâncau încet, iar doamna Lepic dădea indicaţii servitoarei doar arătând cu mâna şi făcând semne din cap. La un moment dat, domnul Lepic se ridică de la masă ca să umple cana cu apă. Agata spuse, în gând, căci amuţise şi ea ca şi ceilalţi, că ar fi putut să se ducă ea. Puse ochii pe el şi îl supraveghe, să fie gata să îl serveasca imediat ce va fi nevoie.
Exagerarea asta o costă, căci doamna Lepic o întrebă tăios dacă a prins rădăcini. Servitoarea sări să îi servească pe toţi, chiar și pe Morcoveață, dar când domnul Lepic înghiţi ultima bucăţică de pâine, se repezi la dulap şi îi aduse fericită o ditamai pâinea de două kilograme, fără să observe că îşi terminase mâncarea şi nu mai avea nevoie de pâine. Domnul Lepic se ridică de la masă şi se duse în grădină, să-şi fumeze ţigarea, lăsând-o pe Agata pironită locului, cu pâinea în braţe.
În prima zi de lucru, doamna Lepic începu instruirea Agatei, care avea să-l mai lase pe Morcoveață să răsufle uşurat câteva zile. Întâi îi spuse tinerei servitoare să bată la uşi înainte de a intra, dar să nu le dărâme "cu copitele". După cuvintele astea, Morcoveaţă îşi închipui ce avea să fie la masa de prânz.
Familia mânca la prânz în bucătăria cea mare. Agata alergă cu sufletul la gură de la cuptor la dulap, de la dulap la masă, de-i veni tot sângele în obraji. Domnul Lepic se aşeza primul la masă şi se servea singur, ba cu friptură, ba cu sos, ba îşi punea în pahar să bea.
Doamna Lepic îi servea pe copii, întâi pe Felix, apoi pe Ernestina şi la urmă pe Morcoveaţă. Morcoveață nu cerea niciodată să i se mai dea, spre deosebire de fraţii lui, care nu se sfiau şi împingeau tăcuţi farfuria înainte, ca domnul Lepic. Totul se desfăşura într-o tăcere care o nedumerea pe Agata.
Toţi mâncau încet, iar doamna Lepic dădea indicaţii servitoarei doar arătând cu mâna şi făcând semne din cap. La un moment dat, domnul Lepic se ridică de la masă ca să umple cana cu apă. Agata spuse, în gând, căci amuţise şi ea ca şi ceilalţi, că ar fi putut să se ducă ea. Puse ochii pe el şi îl supraveghe, să fie gata să îl serveasca imediat ce va fi nevoie.
Exagerarea asta o costă, căci doamna Lepic o întrebă tăios dacă a prins rădăcini. Servitoarea sări să îi servească pe toţi, chiar și pe Morcoveață, dar când domnul Lepic înghiţi ultima bucăţică de pâine, se repezi la dulap şi îi aduse fericită o ditamai pâinea de două kilograme, fără să observe că îşi terminase mâncarea şi nu mai avea nevoie de pâine. Domnul Lepic se ridică de la masă şi se duse în grădină, să-şi fumeze ţigarea, lăsând-o pe Agata pironită locului, cu pâinea în braţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !