roman de JULES RENARD
Domnul Lepic sosi de la Paris, cu darurile pentru copii. Ernestina şi Felix primiră ceea ce visaseră, spuneau ei, toată noaptea.
Pe urmă, domnul Lepic scoase din geamantan ceva şi, ţinând mâinile la spate, îl întrebă pe Morcoveață ce ar fi vrut mai mult: o trâmbiță sau un pistol.
Sincer, Morcoveaţă ar fi vrut o trâmbiţă, căci pistolul se putea descărca în mâini în timp ce se juca. Totuşi, auzise că băieţii ca el se joacă numai cu puşti şi cu săbii. Crezu că tatăl sau se gândise şi el la asta, şi dori să îi facă plăcerea să spună ceea ce credea el că îi adusese. Băiatul spuse că i-ar fi plăcut un pistol, în pofida dorinţei lui de a avea o trâmbiță. Domnul Lepic, încurcat, mormăi că acum şi-a schimbat gusturile.
Morcoveață încercă să dreagă lucrurile repede şi o întoarse. Îi spuse tatălui său că a glumit, că nu îi plac pistoalele nici de frică, şi ceru să-i dea trâmbița iute că abia aşteaptă să sufle în ea.
Dar doamna Lepic sări la el şi îi spuse că nu va pupa nici trambiță, nici pistol, ca să se înveţe minte să nu îl mai necăjească pe taică-său, îi arătă ce frumoasă era trâmbiţa, cu trei canafi roşii şi un steguleţ cu ciucuri aurii şi îl dădu afară din cameră.
Trâmbiţa lui Morcoveață ajunse în dulap, sus, pe un teanc de rufe, înfăşurată în steguleţul cu ciucuri de aur şi mută ca trâmbița de la Judecata de Apoi.
Pe urmă, domnul Lepic scoase din geamantan ceva şi, ţinând mâinile la spate, îl întrebă pe Morcoveață ce ar fi vrut mai mult: o trâmbiță sau un pistol.
Sincer, Morcoveaţă ar fi vrut o trâmbiţă, căci pistolul se putea descărca în mâini în timp ce se juca. Totuşi, auzise că băieţii ca el se joacă numai cu puşti şi cu săbii. Crezu că tatăl sau se gândise şi el la asta, şi dori să îi facă plăcerea să spună ceea ce credea el că îi adusese. Băiatul spuse că i-ar fi plăcut un pistol, în pofida dorinţei lui de a avea o trâmbiță. Domnul Lepic, încurcat, mormăi că acum şi-a schimbat gusturile.
Morcoveață încercă să dreagă lucrurile repede şi o întoarse. Îi spuse tatălui său că a glumit, că nu îi plac pistoalele nici de frică, şi ceru să-i dea trâmbița iute că abia aşteaptă să sufle în ea.
Dar doamna Lepic sări la el şi îi spuse că nu va pupa nici trambiță, nici pistol, ca să se înveţe minte să nu îl mai necăjească pe taică-său, îi arătă ce frumoasă era trâmbiţa, cu trei canafi roşii şi un steguleţ cu ciucuri aurii şi îl dădu afară din cameră.
Trâmbiţa lui Morcoveață ajunse în dulap, sus, pe un teanc de rufe, înfăşurată în steguleţul cu ciucuri de aur şi mută ca trâmbița de la Judecata de Apoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !