15 mai 2018

MORCOVEAȚĂ (16) Revolta

roman de JULES RENARD

Într-o bună zi, doamna Lepic îi spuse lui Morcoveață să se ducă să ia nişte unt de la moară, înainte de masă. Morcoveata spuse calm că nu vrea. Mamei nu îi veni să creadă că se revolta, era prima oară în viaţa lui când o refuza. Repetă de câteva ori, schimbând tonul de la rugăminte până la ameninţare, dar Morcoveata repetă, calm, refuzul, fără a da vreo explicaţie.

Nereuşind să înţeleagă ce e cu revolta asta, mamă-sa începu să-i strige atât de tare pe toţi ai casei, încât se opriră şi trecătorii de pe stradă. Morcoveață stătea în mijlocul curţii, uimit de două lucruri: că avusese curaj să o refuze pe mama şi că aceasta a uitat să-l bată.
Doamna Lepic le povesti,  văicărindu-se, despre revolta mezinului. Ernestina se apropie de Morcoveață şi îi şopti să cedeze, altfel va fi vai de cozonacul lui până la urmă. Felix privea ca la teatru, se veselea şi începu să-l stimeze pe frate-său. Nu se gândea că, dacă acesta nu o să le mai facă pe toate, o parte din treburi îi vor reveni lui. De fapt aşa se şi cuvenea, fiind frate mai mare.
Mama îşi lăsă fiul cel mic cu tatăl, să se descurce el cum o şti cu fiara fioroasă care o refuzase. Morcoveață îi spuse tatălui său că, dacă vrea el, pentru el se duce, dar pentru mama nu vrea. Domnul Lepic, încurcat, evită să-şi arate autoritatea de părinte, ridică din umeri şi intră în casă.

* * *

Urmează Morcoveaţă (17) Ultimul cuvânt (urmare la "Revolta")

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !