roman de JULES RENARD
Într-o zi, Ernestina o înştiinţă pe maică-sa că Morcoveață se joacă în livadă cu Matilda de-a mirele şi mireasa.
Aşa era. Matilda statea nemişcată, iar Felix îi împletea vălul de mireasa din flori de iasomie, care o acoperea din creştet până la pământ. Morcoveata era gătit şi el ca un mire, plin de flori de toate culorile.
Când termină, Felix le spuse să se ia de mâini şi să meargă încet. Ocoliră livada, iar în timpul ăsta Felix făcu pe primarul, apoi pe preotul, pe prietenul venit să-i felicite şi apoi pe lăutarul.
Felix îi declară căsătoriţi şi le spuse să se sărute, să-şi facă ochi dulci, o declaraţie acolo, să nu stea ca de lemn. Mirele îşi luă inima în dinţi şi o sărută pe mireasă pe obraz, Matilda îl sărută și ea pe Morcoveata şi roşiră amândoi, spre distracţia lui Felix. Acesta râse de cei doi care păreau că iau joaca în serios, iar Morcoveata îi spuse că n-are decât să rânjească cât pofteşte, că el se însoară cu Matilda dacă îl lasă mama. Tocmai atunci apăru chiar mama, pregătind o jordie şi urmată de Ernestina, care îi pârâse.
Mireasa începu să plângă tare, iar mirele o linişti cavalereşte, spunându-i că mama-sa o să-l ardă numai pe el, la care ea răspunse că mama lui are să-i spună mamei ei şi atunci are să ia şi ea bătaie. Doamna Lepic se apropie, în timp ce Felix şi Ernestina se îndepărtau tot mai tare, să n-o încaseze şi ei la învălmăşeală. Mama ridică jordia, iar băiatul aşteptă vitejeşte, cu braţele încrucişate pe piept, şi se răţoi la ea că doar s-au distrat şi ei puţin.
...A doua zi, când se văzură, Matilda şi Morcoveata îşi împărtăşiră impresiile lăsate de bătăile încasate, apoi el îi declară fetei că vorbea serios când spunea că s-ar însura cu ea. Matilda răspunse că şi ea la fel, iar Morcoveaţă adăugă că nu contează faptul că el e bogat şi ea e săracă.
Băiatul îi povesti Matildei că taică-său are un milion, că în fiecare întâi ale lunii se închide la el în odaie, spune un cuvânt secret, casa de bani se deschide, scoate bani de acolo şi îi dă mamei. Nimeni nu ştia acel cuvânt în afară de tata şi de Morcoveaţă.
Matilda, curioasă ca toate fetele, dori să afle şi ea cuvântul, dar Morcoveata nu vru în ruptul capului. Până la urmă se învoi să-l spună, numai dacă îl lasă după aceea să pună mâna unde vrea el. Îi spuse un cuvânt aiurea, apoi întinse mâna spre ea, dar fata o rupse la fugă. Nici nu dispăru bine, că Morcoveata auzi un râs batjocoritor. Era un argat care văzuse şi auzise tot şi acum îl ameninţă că îl va spune mamei sale, iar aceasta îi va lungi urechile. Roşu la faţă, pleoştit şi smiorcăind, înfundă mâinile în buzunare şi plecă.
Aşa era. Matilda statea nemişcată, iar Felix îi împletea vălul de mireasa din flori de iasomie, care o acoperea din creştet până la pământ. Morcoveata era gătit şi el ca un mire, plin de flori de toate culorile.
Când termină, Felix le spuse să se ia de mâini şi să meargă încet. Ocoliră livada, iar în timpul ăsta Felix făcu pe primarul, apoi pe preotul, pe prietenul venit să-i felicite şi apoi pe lăutarul.
Felix îi declară căsătoriţi şi le spuse să se sărute, să-şi facă ochi dulci, o declaraţie acolo, să nu stea ca de lemn. Mirele îşi luă inima în dinţi şi o sărută pe mireasă pe obraz, Matilda îl sărută și ea pe Morcoveata şi roşiră amândoi, spre distracţia lui Felix. Acesta râse de cei doi care păreau că iau joaca în serios, iar Morcoveata îi spuse că n-are decât să rânjească cât pofteşte, că el se însoară cu Matilda dacă îl lasă mama. Tocmai atunci apăru chiar mama, pregătind o jordie şi urmată de Ernestina, care îi pârâse.
Mireasa începu să plângă tare, iar mirele o linişti cavalereşte, spunându-i că mama-sa o să-l ardă numai pe el, la care ea răspunse că mama lui are să-i spună mamei ei şi atunci are să ia şi ea bătaie. Doamna Lepic se apropie, în timp ce Felix şi Ernestina se îndepărtau tot mai tare, să n-o încaseze şi ei la învălmăşeală. Mama ridică jordia, iar băiatul aşteptă vitejeşte, cu braţele încrucişate pe piept, şi se răţoi la ea că doar s-au distrat şi ei puţin.
...A doua zi, când se văzură, Matilda şi Morcoveata îşi împărtăşiră impresiile lăsate de bătăile încasate, apoi el îi declară fetei că vorbea serios când spunea că s-ar însura cu ea. Matilda răspunse că şi ea la fel, iar Morcoveaţă adăugă că nu contează faptul că el e bogat şi ea e săracă.
Băiatul îi povesti Matildei că taică-său are un milion, că în fiecare întâi ale lunii se închide la el în odaie, spune un cuvânt secret, casa de bani se deschide, scoate bani de acolo şi îi dă mamei. Nimeni nu ştia acel cuvânt în afară de tata şi de Morcoveaţă.
Matilda, curioasă ca toate fetele, dori să afle şi ea cuvântul, dar Morcoveata nu vru în ruptul capului. Până la urmă se învoi să-l spună, numai dacă îl lasă după aceea să pună mâna unde vrea el. Îi spuse un cuvânt aiurea, apoi întinse mâna spre ea, dar fata o rupse la fugă. Nici nu dispăru bine, că Morcoveata auzi un râs batjocoritor. Era un argat care văzuse şi auzise tot şi acum îl ameninţă că îl va spune mamei sale, iar aceasta îi va lungi urechile. Roşu la faţă, pleoştit şi smiorcăind, înfundă mâinile în buzunare şi plecă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !