roman de JULES RENARD
Morcoveață şi Felix făceau de patru ori pe zi drumul dintre internat şi liceu. La cursurile de dimineaţă dus şi întors, la cele de după-amiază, dus şi întors. Nu îi deranja nici ploaia, mai ales vara, căci drumul era scurt.
Într-o dimineaţă, cei doi fură surprinşi pe drum de domnul Lepic. Morcoveaţă îi spuse tatălui lor că la oricine s-ar fi gândit, numai la el nu. Asta îl făcu pe tată-său să remarce că se gândeşte la el numai când îl vede.
Morcoveaţă încercă de două ori să îşi sărute tatăl, dar acesta se feri vizibil de fiecare dată. Fireşte, Morcoveaţă se întrebă în sinea lui dacă tatăl său nu îl mai iubeşte. Observă că pe Felix l-a sărutat şi îşi spuse că atunci când e departe de ai lui se topeşte de dorul lor, iar când se întâlnesc, aceştia îl îngheaţă.
Trist, băiatul abia răspunse la întrebări. Tata întrebă dacă a început să se descurce la limba greacă, Morcoveaţă spuse că aşa şi aşa. Tata întrebă cum stă cu germana, Morcoveaţă zise că pronunţia e al naibii de grea, despre compunere îi spuse că trebuie să fie cineva şi în coadă, dar că nu are prea multe teme de făcut pentru a doua zi. Felix spuse că el ştie lecţiile şi nu are teme pentru a doua zi.
Totuşi domnul Lepic le spuse că ar fi vrut să îi ducă la masă, în oraş, dar mai bine să stea să înveţe, să-și vadă de teme, iar el va sta acolo până duminică şi vor ieşi atunci. Băieţii încercară să îl facă să se răzgândească, dar nu fu chip. Morcoveaţă aşteptă plin de îngrijorare despărţirea de tatăl lor, să vadă dacă se mai fereşte să îl sărute. Se apropie de el şi întinse gura, dar domnul Lepic îl ţinu şi acum la distanţă. Apoi, însă, îi spuse că trebuie să dea jos tocul de după ureche, pentru că o să-i scoată ochii, doar şi el scoate ţigara din gură...
Uşurat, Morcoveata îşi ceru iertare şi spuse că aşa de mult s-a obişnuit cu tocul acolo, că a şi uitat de el. Se bucură grozav să afle că tocul era de vină că se ferea domnul Lepic de el şi alungă gândul prostesc care îi venise în cap.
Într-o dimineaţă, cei doi fură surprinşi pe drum de domnul Lepic. Morcoveaţă îi spuse tatălui lor că la oricine s-ar fi gândit, numai la el nu. Asta îl făcu pe tată-său să remarce că se gândeşte la el numai când îl vede.
Morcoveaţă încercă de două ori să îşi sărute tatăl, dar acesta se feri vizibil de fiecare dată. Fireşte, Morcoveaţă se întrebă în sinea lui dacă tatăl său nu îl mai iubeşte. Observă că pe Felix l-a sărutat şi îşi spuse că atunci când e departe de ai lui se topeşte de dorul lor, iar când se întâlnesc, aceştia îl îngheaţă.
Trist, băiatul abia răspunse la întrebări. Tata întrebă dacă a început să se descurce la limba greacă, Morcoveaţă spuse că aşa şi aşa. Tata întrebă cum stă cu germana, Morcoveaţă zise că pronunţia e al naibii de grea, despre compunere îi spuse că trebuie să fie cineva şi în coadă, dar că nu are prea multe teme de făcut pentru a doua zi. Felix spuse că el ştie lecţiile şi nu are teme pentru a doua zi.
Totuşi domnul Lepic le spuse că ar fi vrut să îi ducă la masă, în oraş, dar mai bine să stea să înveţe, să-și vadă de teme, iar el va sta acolo până duminică şi vor ieşi atunci. Băieţii încercară să îl facă să se răzgândească, dar nu fu chip. Morcoveaţă aşteptă plin de îngrijorare despărţirea de tatăl lor, să vadă dacă se mai fereşte să îl sărute. Se apropie de el şi întinse gura, dar domnul Lepic îl ţinu şi acum la distanţă. Apoi, însă, îi spuse că trebuie să dea jos tocul de după ureche, pentru că o să-i scoată ochii, doar şi el scoate ţigara din gură...
Uşurat, Morcoveata îşi ceru iertare şi spuse că aşa de mult s-a obişnuit cu tocul acolo, că a şi uitat de el. Se bucură grozav să afle că tocul era de vină că se ferea domnul Lepic de el şi alungă gândul prostesc care îi venise în cap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !