roman de JULES RENARD
Copiii Lepic sosiră acasă, în vacanţă. Anual făceau acest drum, dus şi întors. Morcoveață sări din diligenţă, îi zări pe ai lui şi începu a se gândi: să alerge înaintea părinţilor...era prea devreme, avea să i se taie răsuflarea, să o ia la fugă de acolo...nu, mai bine de acolo. Se întrebă apoi când să-şi scoată şapca, apoi pe cine să îmbrăţişeze mai întâi, pe mama sau pe tata.
În timpul acesta familia se reuni. Fraţii mai mari i-o luară înainte şi aşa îşi împărţiră îmbrăţişările părinţilor, încât pentru Morcoveață nu mai rămase mai nimic. Mama lui îl sărută o dată pe frunte, ca să nu trezească gelozia celorlalţi copii ai ei. Apoi îi spuse să nu se mai alinte şi să-i strângă mâna tatălui său ca un bărbat. Se pare că Morcoveata fu atât de încântat văzându-se în vacanţă, încât îl umflă plânsul...
Când să plece înapoi la şcoală, toată familia ieşi la drum. Încă din clipa în care se auziră de departe zurgălăii cailor de la diligenţă, doamna Lepic se repezi să-şi îmbrăţişeze cei doi copii mai mari, iar Morcoveață rămase iar pe dinafară. Când îi veni şi lui rândul, era atât de trist, încât spuse cu demnitate un "La revedere, mamă", aşa că maică-sa izbucni mânioasă. Îi spuse că e un caraghios căruia îi e greu să spună " mămico", la fel ca fraţii lui, şi că face pe grozavul. Totuşi, îl sărută şi pe Morcoveata pe frunte, o singură dată, să nu-i facă geloşi pe ceilalţi copii ai ei...
În timpul acesta familia se reuni. Fraţii mai mari i-o luară înainte şi aşa îşi împărţiră îmbrăţişările părinţilor, încât pentru Morcoveață nu mai rămase mai nimic. Mama lui îl sărută o dată pe frunte, ca să nu trezească gelozia celorlalţi copii ai ei. Apoi îi spuse să nu se mai alinte şi să-i strângă mâna tatălui său ca un bărbat. Se pare că Morcoveata fu atât de încântat văzându-se în vacanţă, încât îl umflă plânsul...
Când să plece înapoi la şcoală, toată familia ieşi la drum. Încă din clipa în care se auziră de departe zurgălăii cailor de la diligenţă, doamna Lepic se repezi să-şi îmbrăţişeze cei doi copii mai mari, iar Morcoveață rămase iar pe dinafară. Când îi veni şi lui rândul, era atât de trist, încât spuse cu demnitate un "La revedere, mamă", aşa că maică-sa izbucni mânioasă. Îi spuse că e un caraghios căruia îi e greu să spună " mămico", la fel ca fraţii lui, şi că face pe grozavul. Totuşi, îl sărută şi pe Morcoveata pe frunte, o singură dată, să nu-i facă geloşi pe ceilalţi copii ai ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !