21 mai 2018

MICUL PRINȚ din fiecare om - Gânduri de-ale mele

Considerații pe marginea cărții ”Micul prinț” de Antoine de Saint Exupéry

Dacă mi s-ar cere să dau acestei cărţi un titlu generic, i-aş spune "Cartea metaforelor vieţii"...
Aveam pe lista povestirilor "de făcut" şi cartea "Micul prinț"de Antoine de Saint Exupery. De când am înscris-o în listă am simţit că nu e ceva în ordine. Acum, după ce am recitit-o pentru a nu ştiu câta oară, știu că această carte nu poate fi povestită cu ușurință.

Este ca şi încercarea de a povesti o poezie. E mai corect să spui ce ai simţit şi ce ai înţeles tu când ai citit-o. (Totuși, până la urmă, am povestit-o pe scurt !). Pe măsură ce înaintezi în vârstă, descoperi cu uimire şi emoţie că mereu simţi şi înţelegi altceva...Tocmai de aceea, această carte se cere să fie recitită periodic. Şi încă ceva: se citeşte cu capul şi cu inima.
Astăzi realizez că ”Micul prinț” este o profundă analiză a firii umane, făcută cu mijloace aparent copilăreşti, abordată din două perspective, a adultului şi a copilului care a fost acesta.
Voi  scrie ce am înţeles eu, folosind numerotarea autorului, dar, pentru cei care doresc să citească ”Micul prinț”: nu vă speriaţi, "cartea" este cât un caiet obişnuit dictando, cu 40 de file, iar fiecare "capitol" are între una şi maximum cinci pagini, şi acelea acoperite  cu desene în proporţie de aproximativ 40% !

*

I Lipsa de înţelegere a adulţilor poate influenţa în rău destinul copiilor, înăbuşindu-le talentele. Pe de altă parte, insistenţele lor de a-i determina pe copii să înveţe se dovedesc a fi folositoare pentru carierele acestora.
II În fiecare dintre noi rămâne ascuns copilul care am fost. El iese la iveală în momentele-cheie ale vieţii, poate pentru a ne ajuta să trecem cu bine prin crizele existenţiale, poate pentru a avea un refugiu în situaţiile aparent fără ieşire.
III Adulţii vor să ştie totul exact, să eticheteze totul, să ştie originea şi destinaţia, fără a accepta că unele lucruri vin de nicăieri, aşa cum credeau când erau copii. La maturitate "nicăieri" se numeşte "subconştientul".
IV Şi iară, datele concrete, măsurabile, etichetabile, precum şi aspectul exterior al omului,  cel dat de îmbrăcămintea sa, atârnă mai greu în balanţă pentru adulţi decât cunoaşterea sau sensibilitatea unui om.
V Problemele nerezolvate la timp cresc în progresie geometrică, până când ajung nerezolvabile. E valabil în orice domeniu, dar autorul a ilustrat cu acela al degradării mediului.
VI Oriunde s-ar afla, omul are nostalgia meleagurilor natale. Nu există decât un singur "acasă".
VII A fi serios nu înseamnă să nu miroşi o floare, să nu priveşti stelele, să nu iubeşti, să nu plângi. Dacă te lipseşti de toate acestea, nu eşti om.
VIII - IX Incercarea lipsită de înţelepciune de a proteja excesiv iubirea şi persoana iubită o sufocă până la urmă, şi dispare, cu toate regretele celor implicaţi în relaţie. Şi aici poate fi vorba nu numai de un bărbat şi o femeie, ci şi de părinţi şi copii...
X Comportamentele negative ale oamenilor,  ascund lipsuri grave din caracterul lor. La conducători sunt cu atât mai grave cu cât influenţează destinele maselor. Mania grandorii maschează lipsa de consistenţă, de greutate, de importanţă. Tendinţa spre dictatură ascunde lipsa de autoritate bazată pe calităţi pozitive, iar recompensele excesive, multe strălucitoare dar fără conţinut, ascund lipsa puterii de convingere.
XI Ingâmfaţii sunt ridicoli, căci pretind fiecărui om cu care au de a face să îi admire necondiţionat, deşi nu vădesc nici o calitate deosebită.
XII Beţivii se învârt într-un cerc vicios: le e ruşine că beau şi beau ca să uite de ruşinea lor !
XIII Oamenilor dedicaţi numai afacerilor li se usucă până la urmă sufletul şi mintea, nu le mai rămâne decât capacitatea şi  plăcerea de a manipula cifrele şi banii, aşa cum beţivul are doar dorinţa de a bea.
XIV Cei care îşi câştigă pâinea zilnică respectând reguli şi consemne au o viaţă plină de constrângeri, dar cel puţin au satisfacţia datoriei împlinite.
XV De multe ori oamenii de ştiinţă îşi apreciază numai domeniul lor, sunt absolutişti şi limitaţi şi nu acceptă abordările interdisciplinare. Şi nu numai oamenii de ştiinţă...
XVI Din păcate, mai toţi adulţii de pe Pământ fac parte dintr-una din categoriile de la punctele X -XV !
XVII Moartea, însă, e oriunde şi mai puternică decât orice. Şi e inevitabilă.
XVIII - XX Oamenii adevăraţi sunt puţini, iar cei originali sunt şi mai puţini.
XXI Prietenia şi iubirea sunt nepreţuite, ele dau valoare oamenilor lângă care trăim.
XXII - XXIII Nimic nu justifică graba cu care trăim. Cu cât ne grăbim mai mult, cu atât nu avem timp să ne bucurăm de viaţă.
XXIV Esenţa lucrurilor nu se vede cu ochii, ci se simte cu sufletul.
XXV Sfârşitul unei perioade din viaţă, chiar dacă este încununat de succese şi satisfacţii, poate să aducă şi sfârşitul unei prietenii sau a unei iubiri.
XXVI Amintirile sunt ca stelele, uneori sunt învăluite de nori, dar nu dispar niciodată de la locul lor.
XXVII Căutăm mereu ceea ce a fost frumos în viaţa noastră, ne căutăm mereu sufletul de copil. Uneori, pentru scurt timp, reuşim să îl regăsim.
Închei, repetând îndemnul: citiţi această carte ! Vă face să vă descoperiţi sufletul...  Luaţi cartea adevărată, citiţi puţin, opriţi-vă cu privirile pe cerul înstelat sau aţintite pe o floare şi meditaţi...

Citiți Micul prinț - textul întreg

Dacă, totuși, vreți să mergeți direct la esență, aveți și povestirea pe scurt a textului !

Citiți povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !