MĂGARUL GALEȘ

fabulă de JEAN DE LA FONTAINE

Un măgar văzuse cum cățelul stăpânilor dormea cu ei în dormitor, ca și cum ar fi fost copilul lor. Măgarul era necăjit că el primește numai bătaie și era dornic să fie și el mângâiat. Observând cum e mângâiat cățelul când se ridică în două lăbuțe, se hotărî să se răsfețe și el ca să fie alintat.

Măgarul scoase copita din murdăria în care călcase și își mângâie stăpânul pe bărbie. Începu să și ragă, închipuindu-și că așa este mai drăgălaș. Stăpânul, în loc să îl alinte, puse mâna pe ciomag și îi dădu o bătaie zdravănă măgarului care încercase să se poarte ca un cățel.

Astfel, fabula ne învață că oamenii trebuie să se poarte cum le este firea, nu să îi imite pe alții.

”Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
"Ce-i asta ? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Trăieşte cu stăpânii-n dormitor,
De parc-ar fi copilul lor,
Pe când spinarea mea s-alege
Numai cu joarde şi ciomege?
Face frumos, cu labele-atârnate,
Şi-l pupă toţi şi nimenea nu-l bate.
Dacă atât ajunge, mă învăţ
Să fac ca el şi eu, să mă răsfăţ."
La gândul ăsta, cel mai fericit,
Stăpînul s-a şi pomenit
Că-l mângâie măgarul pe bărbie,
Cu o copită grea, cu stângăcie,
Trăgând-o dintr-o murdărie,
Şi, ca să fie şi mai mângâios,
Cu zbierătul lui lung, melodios.
Însă, în loc de zahăr şi bomboane,
Pun-te pe el cu bâta, măi Ioane.
Povestea este toată:
Să nu-ţi schimbi firea dată
Cu alta-mprumutată.”

Urmează Musca și chervanul

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!