ION IX. Sărutarea. Povestire pe scurt

de LIVIU REBREANU

Glasul iubirii

Capitolul IX  Sărutarea

Până la judecarea apelului, Herdelea trăia sub amenințarea a două năpaste: condamnarea la închisoare și suspendarea din slujbă. Mai avu o supărare. Laura, însărcinată, veni în vizită și dovedi destulă nepăsare față de necazurile lor. Când plecă înapoi, o luă și pe Ghighi cu ea, să-i fie alături când va sosi ceasul să nască. Cei doi bătrâni rămaseră singuri în casă.

Singură stătea și Ana mereu, numai cu bătrânul Dumitru Moarcăș, care se aciuase pe la ei și o mai ajuta la treabă. Ion era mereu pe drumuri, Zenobia prin sat, la bârfă, iar Glanetașu la cârciumă. Într-o zi, bătrânul avu un chef de vorbă neobișnuit. Dintr-una într-alta, ajunseră cu vorba tocmai la moarte. Nici nu termină bine de spus, cu seninătate, că nimeni nu știe dacă omul suferă când moare, după cum nu știe decât Dumnezeu dacă suferă când se naște, și bătrânul își dădu sufletul.

Când căzu prima ninsoare, Vasile Baciu, temându-se de judecată, se duse la Ion, îl luă cu el la Jidovița, la notar, și îi făcu actele pentru toată averea care-i mai rămăsese, fără să-și oprească nimic.

Pe la sfârșitul lui noiembrie, sosi și înștiințarea de suspendare a lui Herdelea. Acesta urma să fie înlocuit de către Nicolae Zăgreanu până la pronunțarea apelului. Zăgreanu era un tânăr de douăzeci și doi de ani, absolvent al școlii normale, ce fusese bursier la stat și fusese mereu primul din clasă. Îl cunoșteau, era din Armadia. Îl cunoșteau și fetele, încercase, pe când era la școala normală, să îi facă curte Ghighiței.

Herdelea se duse cu Ion la Armadia, la avocatul Grofșoru, să oprească procesul cu Vasile Baciu. Grofșoru, trecând peste faptul că Herdelea fusese de partea contra-candidatului său în alegeri, se oferi să se ocupe și de cazul lui, ba îi oferi și o slujbă la biroul său. Acasă, bătrânul povesti plin de remușcări doamnei Herdelea cât de bun fusese avocatul, pe care Titu și Ghighi îl sfătuiseră la vremea respectivă să îl sprijine, dar el nu ascultase.

Titu suferi un șoc când îl găsi acasă la mândra româncă Virginia pe șeful postului de jandarmi ungur. Află apoi de la fiica gazdei că ungurul îi făcea demult curte, dinainte de a veni el în Lușca. Avu cu el și o neînțelegere, fiindcă bătuse oamenii, la o anchetă. Asta îl hotărî să plece în România, dincolo de Carpați. Începu să strângă bani și se mută la Măgura, să lucreze la un fost coleg al său care îl plătea mult mai bine. Înainte de a se duce la Măgura trecu pe acasă la ai lui.

Herdelea era îngrijorat pentru soarta casei lui. Se duse din nou la preot, dar Belciug nu voi nici acum să-i facă actele pentru loc, spunându-i să nu aibă nici o grijă. Totuși, de Bobotează, când umblă prin sat cu crucea și cu Iordanul, trecu pe lângă casa lor dar nu intră, spre indignarea familiei Herdelea.

Ion îl duse pe Titu cu căruța lui la Măgura. Pe drum îi spuse că el îi dăduse ideea să îl silească pe Vasile Baciu să i-o dea pe Ana, ca să-i ia apoi toată averea. Titu rămase înfricoșat de îndârjirea și cruzimea cu care Ion își urmărise ținta.

La apropierea primăverii, Ion se duse să-și privească pământurile ce se dezghețau. Plin de fericire, se aplecă și sărută pământul, iar sărutarea aceea îi produse o plăcere nesfârșită.

* * * 

Urmează Ion (10)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !