de LIVIU REBREANU
Glasul iubirii
Capitolul X Ștreangul
Învățătorul Herdelea și soția lui închiseră căsuța lor din Pripas și se mutară în Armadia, într-o locuință cu chirie. Acum îi ascultau cu drag pe țăranii din Pripas care veneau în Armadia și treceau și pe la ei. Aflară că George se logodise cu Florica cea frumoasă, că dascălul cel nou îi bate pe copiii care nu vorbeau ungurește la școală, și multe altele.
Avocatul Grofșoru îl plătea bine pe Herdelea pentru munca sa, ba îi dădea mereu câte ceva peste leafă. Când avu loc judecata dintre preotul Belciug și doamna Herdelea, avocatul îl suci atâta pe preot, că acesta își retrase plângerea. După ce soții Herdelea plecară din Pripas, preotul Belciug începu chiar să le ducă dorul. Noul învățător îl sâcâia, atenționându-l de câte ori întârzia sau lipsea de la orele de religie, fiindcă nu înțelegea cât de multe treburi are preotul cu construirea noii biserici.
Reveni și Ghighi de la Laura, care născuse o fetiță. Aduse vestea că, la vară, Pintea și Laura vor trece să-i ia la băi, la Sângeorz, unde vor sosi și rudele din România.
George al lui Toma Bulbuc se hotărâse să se însoare cu Florica atunci când văzuse că, după ce scăpase de Ion, acum umbla după ea Nicolae al lui Trifon Tătaru. Când află de nuntă, Ion se cutremură, dar făgădui că vor veni.
La nuntă, la masă, doi fură izbiți de privirea flămândă pe care Ion o ațintea asupra Floricăi: George și Ana. Pe drumul de întoarcere spre casă, Ana îi spuse lui Ion că se va omorî, iar el îi răspunse cu nepăsare să se omoare, ca să scape de ea.
De la nuntă, Ana simți o silă tot mai mare de toate. Nici copilul nu-i aducea bucurie, căci era rău, plângea mult și o mușca tare de sân când îi dădea să sugă, de parcă o pedepsea că nu îi dăduse mai repede. În mintea ei numai erau decât două chipuri: al cârciumarului Avrum, care își luase viața punându-și ștreangul de gât, și a bătrânului Dumitru, care murise în fața ei.
Ana se ducea mereu pe la casa tatălui ei. Într-o zi o opri din drum Savista, oloaga, ce fusese adăpostită de George și Florica pe lângă casa lor. Îi spuse cu greu, bâlbâindu-se și gâfâind, ceva despre Ion, Florica și George. Ana se duse acasă și puse copilul în pat, la picioarele Glanetașului care dormea. În curte, Ion cioplea la o oiște, în casă maică-sa ațâța focul în vatră. Ana se duse în grajd și luă ștreangul cu care lega vițelul pe care Ion îl vânduse ca să plătească avocatul. Petrecu ștreangul după o grindă și se spânzură. Când îi trecu prin minte că acuma moare, se îngrozi și se întinse ca să ajungă la pământ cu picioarele, dar nu ajunse și muri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !