de LIVIU REBREANU
Glasul iubirii
Capitolul VIII Copilul
La alegerea de deputat, cu toată agitația românilor, între care, la loc de frunte, Titu Herdelea, se alese ungurul Bela Beck, susținut și de tatăl lui Titu. Învățătorul spera că asta îi va ajuta la proces. Totuși, fu condamnat la amendă cincizeci de coroane și închisoare opt zile, iar Ion, la amendă dublă și închisoare o lună de zile.
Titu găsi un loc de subnotar la Lușca și plecă acolo. În lipsa lui sosi scrisoarea îndelung așteptată de la Laura. După un lung și frumos voiaj de nuntă, în care Pintea o răsfățase, ajunsese la Vireag, în marginea românimii, dincolo de Satu Mare. Aici românii nu știau românește, ci doar ungurește, notarul era ungur și nu știa românește, învățătorul era român, dar vorbea foarte stricat românește. George Pintea era hotărât să redeștepte românismul acolo, iar Laura avea să îl ajute.
La Lușca, Titu o cunoscu pe învățătoarea Virginia Gherman, o tânără frumoasă și serioasă, care scria și ea poezii și visa la redeșteptarea românismului în Transilvania.
Vasile Baciu o primi pe Ana înapoi acasă, căci acum era măritată. Avocatul, însă, îl sfătui pe Ion să-și aducă nevasta înapoi. Ion se duse la cârciumă, când știa că e și Vasile Baciu acolo. Socrul său era la masă cu Toma Bulbuc, care îl chemă pe Ion, cu gândul să-i împace. Vasile Baciu se arătă dispus să-i dea, până la urmă, jumătate din avere. Ion acceptă și merseră a doua zi și făcură actele la notar, dar Ion spuse că, și așa, el merge la proces înainte fiindcă vrea tot pământul socrului său.
Acum, Ion lucra pământul, iar Ana, cu toată sarcina ei înaintată, ducea toată gospodăria acasă, căci Zenobia nu mai făcea nimic, ba o mai și afurisea toată ziua. Într-o zi din toiul verii, când bărbații și Zenobia erau la seceriș, Ana pregătea mâncarea, ca să le ducă la câmp. Simți ea niște junghiuri prin pântece, se gândi ea că o fi sosit vremea să vină copilul pe lume, dar tot plecă. De îndată ce ajunse sub un măr din marginea holdei lor o apucară durerile facerii. Zenobia fugi să o ajute, în timp ce bărbații continuară să secere, cuprinși totuși de milă pentru biata femeie. În sfârșit, copilul, un băiat, veni pe lume. Ion rămase întâi uimit în fața băiatului său, care răcnea din răsputeri, dar apoi îi veni gândul că, de acuma, e înlănțuit pentru totdeauna de Ana, și o văzu în sufletul lui pe Florica, pentru care nu mai avea nici o speranță.
Botezară copilul cu numele Petre. Nu trecu nici o săptămână și Ion începu iar să își bată nevasta. Ana începu iar să se gândească la moarte. Chiar dacă pruncul ei o ținea, se tot gândea că ar fi bine să îi ia Dumnezeu pe amândoi odată.
Tocmai atunci veni vestea că Avrum, cârciumarul, se spânzurase. Ana fugi să vadă și auzi că se spânzurase din pricina unei afaceri în urma căreia urma să-și piardă toată averea. Un om spuse niște cuvinte care i se întipăriră femeii în minte, că omul moare iute când îi sosește ceasul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !