ION XIII. Sfârșitul. Povestire pe scurt

de LIVIU REBREANU

Glasul iubirii

Capitolul XIII  Sfârșitul

Ion, amețit de băutură, nici nu simțise bine prima lovitură. Începuseră doar să i se perinde prin minte amintiri de pe când era copil, apoi despre Ana și copil, despre familia Herdelea și serile petrecute la ei. A doua lovitură îi aduse un întuneric deplin, iar pe a treia nici nu o mai simți.

Într-un târziu, Ion se trezi și se târî cu greu până sub nucul de lângă poartă, unde își găsi sfârșitul abia dimineață, când îl văzu Paraschiva lui Dumitru Moarcăș și începu să strige. Oamenii se adunară, sosi și primarul care trimise pe cineva să anunțe la Jidovița. Florica ieși cu un cearceaf să acopere mortul, și după ea George, cu privirile rătăcite. Primarul îl întrebă dacă el l-a omorât pe Ion, iar George plecă fruntea, în semn că da.

Spre prânz sosiră notarul, judecătorul, medicul circumscripției și doi jandarmi. George recunoscu în fața judecătorului că el l-a omorât pe Ion, iar acesta le spuse jandarmilor să-l aresteze. Medicul făcu autopsia lui Ion și spuse că ar fi putut să trăiască o sută de ani. Jandarmii porniră cu George, iar ceilalți plecară la primărie să întocmească actele. În urma lor, veni Zenobia să-și jelească băiatul și să-i blesteme pe toți, pe George cu tot neamul lui, pe Florica, pe doctor și pe judecător. Veni apoi Glanetașu cu carul și luă trupul lui Ion.

Preotul Belciug înmormântă cu mare fast pe cel care lăsase atâta avere bisericii. După masa de pomenire, preotul pofti la el acasă pe Herdelea cu doamna și domnișoara, să prindă puteri înainte de a se întoarce la Armadia. Aici, le promise că va face actele pentru locul de casă.

Învățătorul se bucurase când văzuse numele lui Titu în ziarul care descria serbările de la Sibiu și se lăudase la toți prietenii. Bucuriile veniră una după alta. Preotul îi făcu actele pentru loc, iar el întabulă averea din Pripas pe numele Ghighiței, să aibă și ea un pic de zestre. Sosi apoi adresa prin care i se comunica trecerea la pensie și i se mulțumea pentru serviciile aduse statului. După aceea primi scrisoare de la Titu, ajuns în București, iar duminică, la serbarea de sfințire a noii biserici ridicate de preotul Belciug, Zăgreanu îi ceru mâna lui Ghighi.

La serbare au fost două petreceri: a domnilor și a poporului. La un moment dat, o parte dintre domni voiră să vadă cum petrec oamenii de rând. Cu acest prilej aflară că Florica e însărcinată, dar că lumea din sat zice că ar fi cu Ion, nu cu bărbatul ei. Tot atunci Vasile Baciu, beat, îi ceru preotului averea de la Ion. Preotul însă îl certă și îi spuse că lui îi trebuie ca să o bea, așa că nu o merită.

Plecând cu trăsura spre casă, spre Armadia, familia Herdelea și Zăgreanu trecură prin fața casei lor din Pripas. Herdelea le spuse celor doi tineri că îi așteaptă să o stăpânească. Îl lăsară pe Zăgreanu și porniră mai departe, tăcuți, pe drumul care îi scotea din Pripas, ducându-i către șoseaua cea mare.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Ion” de Liviu Rebreanu

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !