HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (12)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul XII. Când toate clopotele bat

Heidi fetița munților și bunicul plecară la Dörfli, bunicul să ia geamantanul, iar Heidi să vadă dacă i-au plăcut bunicii pâinițele. Când ajunseră la cabana lui Peter, Heidi intră la bunica. Aceasta îi spuse că a mâncat toate pâinițele și simte că i-au dat putere, dar Brigitte o dădu de gol și spuse că, de fapt, mâncase numai una.
Pe celelelalte le păstrase, ca să o țină mai mult, dar aveau să ajungă tari ca piatra și n-o să le mai poată mânca nimeni.
Heidi îi promise bunicii că îi va plăti brutarului și va avea în fiecare zi o pâiniță proaspătă, apoi îi citi un imn din cartea de imnuri, ceea ce o făcu tare fericită pe bătrână.
Bunicul veni și o luă și porniră amândoi înapoi spre cabana lor. Pe drum, Heidi îi spuse bunicului ce promisiune îi făcuse bătrânei, iar bunicul îi spuse că sunt banii ei și îi folosește cum dorește. Fetița se bucură de încuviințarea bunicului și îi spuse că e tare bucuroasă că Dumnezeu i-a îndeplinit ruga. Îl întrebă apoi dacă se vor ruga amândoi în fiecare zi, așa cum o învățase bunica de la Frankfurt.
Cum ajunseră acasă, Heidi aduse cartea ei iubită și îi citi bunicului o poveste despre un tânăr care plecase dintre ai săi, dar până la urmă se reîntorsese tot la ei. Când termină de citit, bunicul îi spuse, gânditor, că fusese o poveste frumoasă.
A doua zi, duminică, dis-de-dimineață, bunicul, îmbrăcat în haine de sărbătoare, o trezi pe Heidi și îi spuse să se îmbrace în rochia cea frumoasă, ca să meargă jos, în sat, la serbare. Pe drum, sunetele de clopote din turlele bisericilor se auzeau tot mai tare.
În piața satului cânta fanfara și era adunată multă lume. Toți se mirară când îl văzură pe bătrân printre ei, dar apăru pastorul care îi spuse cuvinte frumoase bunicului, apoi oamenii își dădură seama că bunicul nu putea fi așa rău și ursuz cum îl socotiseră ei, de vreme ce fetița se întorsese de bună voie la el. Bunicul îi spuse pastorului că avusese dreptate și că o va da pe Heidi la școală.
Sătenii îi conduseră, prietenoși, până la cabana lui Peter. Bunica se bucură mult că, de data asta, bunicul intră și stătu de vorbă cu ea. Peter aduse și el altă bucurie: o scrisoare de la Clara, luată de la poșta din sat. Fata spunea că îi convinsese pe tatăl ei și pe bunica să vină, în toamnă, la băi în Elveția, foarte aproape de Dörfli.
Bucuroși, bunicul și Heidi fetita muntilor porniră înapoi spre casă, iar în liniștea serii se auzea numai sunetul de clopote care le însoțise și drumul de dimineață.

* * *

Urmează Heidi fetița munților (13)

Găsești textul întreg al capitolului XII aici !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !