de CEZAR PETRESCU
Capitolul IX. În ostrovul pustiu de la capătul pământului
Chiar la sfârșitul nopții polare, Fram ursul polar este lăsat pe o insulă stâncoasă, acoperită de ghețuri și de nămeți. Cei doi vânători de pe vapor aleseseră o insulă nepopulată de oameni, ca nu fie împușcat.
Miloși, vânătorii îi lasă și o rezervă de mâncare într-o scobitură de pe țărm, să aibă până când se va obișnui să-și procure singur hrana.
Fram se cațără în vârful stâncii și, de acolo, salută oamenii de pe vapor așa cum învățase la circ.
Miloși, vânătorii îi lasă și o rezervă de mâncare într-o scobitură de pe țărm, să aibă până când se va obișnui să-și procure singur hrana.
Fram se cațără în vârful stâncii și, de acolo, salută oamenii de pe vapor așa cum învățase la circ.
Capitolul X. Cea dintâi întâlnire
Fram colindă insula până când e surprins de viscol. Neobișnuit să-și poarte de grijă, nu se gândise să caute un adăpost și aproape îngheață de frig. Noroc cu gimnastica învățată la circ, care îl mai ajută să se încălzească.
Coboară la malul apei, vede câteva foci și, cum îi era foame, se pregătește să le vâneze. Când le zărește ochii, își amintește de focile cele blânde și răsfățate de la circ. Își dă seama că nu va putea să le ucidă, cum nu va putea să ucidă nici alte animale. El fusese prieten, la circ, cu toate animalele.
Mirosul îl duce la proviziile lăsate de oameni pentru el. Mănâncă jumătate și păstrează restul pentru a doua zi. Viscolul ține însă o săptămână. Când încetează, Fram ursul polar pornește la drum pe un sloi de gheață, așa cum fac toți urșii polari. Întâlnește foci, dar nu poate să le ucidă. Noroc că găsește, prins în gheață, o parte din trupul unei morse, ce fusese probabil prada altui urs.
După o săptămână-două, Fram ajunge la o insulă, pe malul căreia erau tot felul de animale. Coboară pe insulă, se ia după urmele de urs, cu nădejdea că va găsi un tovarăș care să-l învețe cum să trăiască printre ghețuri.
Găsește ursul, dar acesta, sălbatic, îl atacă. Fram, mai mare și mai puternic decât toți urșii albi, căci mama lui făcuse un singur pui, în timp ce toate celelalte ursoaice făceau câte doi odată, nu vrea să-l rănească. Începe să se eschiveze și să facă salturi și tumbe, cum învățase la circ. Până la urmă ajunge chiar să se așeze în spinarea sălbaticului. Acesta, uimit și speriat că a dat peste un urs altfel decât toți urșii, o ia la goană până la urmă.
Fram rămâne iar singur și, amărât, colindă insula de colo-colo, dar toate animalele fug de el. Îl reîntâlnește pe ursul cel sălbatic chiar când se ospăta dintr-o morsă pe care abia o prinsese. Fram ursul polar face două salturi mortale, îl sperie și îl pune pe fugă. Astfel își face rost de mâncare folosind ceea ce învățase de la oameni, la circ.
Coboară la malul apei, vede câteva foci și, cum îi era foame, se pregătește să le vâneze. Când le zărește ochii, își amintește de focile cele blânde și răsfățate de la circ. Își dă seama că nu va putea să le ucidă, cum nu va putea să ucidă nici alte animale. El fusese prieten, la circ, cu toate animalele.
Mirosul îl duce la proviziile lăsate de oameni pentru el. Mănâncă jumătate și păstrează restul pentru a doua zi. Viscolul ține însă o săptămână. Când încetează, Fram ursul polar pornește la drum pe un sloi de gheață, așa cum fac toți urșii polari. Întâlnește foci, dar nu poate să le ucidă. Noroc că găsește, prins în gheață, o parte din trupul unei morse, ce fusese probabil prada altui urs.
După o săptămână-două, Fram ajunge la o insulă, pe malul căreia erau tot felul de animale. Coboară pe insulă, se ia după urmele de urs, cu nădejdea că va găsi un tovarăș care să-l învețe cum să trăiască printre ghețuri.
Găsește ursul, dar acesta, sălbatic, îl atacă. Fram, mai mare și mai puternic decât toți urșii albi, căci mama lui făcuse un singur pui, în timp ce toate celelalte ursoaice făceau câte doi odată, nu vrea să-l rănească. Începe să se eschiveze și să facă salturi și tumbe, cum învățase la circ. Până la urmă ajunge chiar să se așeze în spinarea sălbaticului. Acesta, uimit și speriat că a dat peste un urs altfel decât toți urșii, o ia la goană până la urmă.
Fram rămâne iar singur și, amărât, colindă insula de colo-colo, dar toate animalele fug de el. Îl reîntâlnește pe ursul cel sălbatic chiar când se ospăta dintr-o morsă pe care abia o prinsese. Fram ursul polar face două salturi mortale, îl sperie și îl pune pe fugă. Astfel își face rost de mâncare folosind ceea ce învățase de la oameni, la circ.
BUNA ZIUA ESTE SIGUR POVESTEA REALA?
RăspundețiȘtergereNu am cunoștință despre faptul că romanul ar fi fost inspirat de un fapt real și nici nu cred asta.
Ștergere