de MIHAI EMINESCU
În prima noapte, după ce mâncă, Făt Frumos din lacrimă plecă cu iepele la păscut. La mijlocul nopții fu doborât de somn. Când se trezi dimineață, iepele erau scoase din fundul pădurii de un roi mare de țânțari, conduși de împăratul lor.
În dimineața următoare îl ajută la fel împăratul racilor, căci iepele se ascunseseră în apele mării. În ziua aceea, roaba babei îi spuse lui Făt-Frumos să nu mai mănânce bucatele făcute de babă, că acelea îl adorm. Îi spuse ce cal să aleagă, și să o ia și pe ea, că îi va fi de ajutor.
În dimineața plecării, baba scoase inimile din șapte cai frumoși și lucioși și le puse într-un cal slab și jigărit. Voinicul îl alese chiar pe acesta. Degeaba stărui baba să ia unul dintre cei frumoși că el nu îl voi decât pe cel slab. Încălecă pe cal și porni la drum.
În pădure îl aștepta roaba, care luase cu ea o cute (o piatră pentru ascuțit), o perie și o năframă (o basma). Se sui pe cal, la spatele lui Făt Frumos din lacrimă și porniră la goană. După un timp, simțind că o arde în spate, fata se uită înapoi. Era baba. Fata aruncă peria în urmă și se făcu un codru des, plin de sălbăticiuni. După o vreme, iar o arse în spate, aruncă cutea și se făcu o stâncă uriașă. Baba roase stânca și trecu. Când se apropie iar de ei fata aruncă năframa și se făcu un lac. Baba înotă până la mijloc, apoi se înecă.
Noaptea îi prinse în pustiu. Dimineață, fata nu mai era, se întorsese în lumea umbrelor, de unde o adusese baba, cu vrăjile ei.
Făt Frumos din lacrimă o fură iar pe fata Genarului, numai că, de data asta, Genarul nu mai putu să îi ajungă. Cei doi ajunseră la palatul împăratului. Ileana plânsese de iubire și de dor până își pierduse vederea. Lacrimile le adunase într-o scaldă (baie, bazin), iar de jur împrejur crescuseră niște flori palide, florile durerii. Când auzi că i-a sosit iubitul, Ileana stropi florile cu lacrimi din scaldă. Acestea căpătară culoarea albă și strălucitoare a mărgăritarului (perlei). De atunci au apărut lăcrămioarele sau mărgăritărelele.
Ileana îi făcu lui Fat Frumos din lacrimă un pat de flori. El se spălă pe față cu lacrimi din scaldă și se culcă pe pat. Ileana se culcă lângă el și visă că Maica Domnului îi așezase pe frunte două stele. A doua zi, când se trezi, vedea din nou. A treia zi se însură împăratul cu fata Genarului, iar a patra zi, Făt Frumos din lacrimă cu Ileana lui.
În dimineața următoare îl ajută la fel împăratul racilor, căci iepele se ascunseseră în apele mării. În ziua aceea, roaba babei îi spuse lui Făt-Frumos să nu mai mănânce bucatele făcute de babă, că acelea îl adorm. Îi spuse ce cal să aleagă, și să o ia și pe ea, că îi va fi de ajutor.
În dimineața plecării, baba scoase inimile din șapte cai frumoși și lucioși și le puse într-un cal slab și jigărit. Voinicul îl alese chiar pe acesta. Degeaba stărui baba să ia unul dintre cei frumoși că el nu îl voi decât pe cel slab. Încălecă pe cal și porni la drum.
În pădure îl aștepta roaba, care luase cu ea o cute (o piatră pentru ascuțit), o perie și o năframă (o basma). Se sui pe cal, la spatele lui Făt Frumos din lacrimă și porniră la goană. După un timp, simțind că o arde în spate, fata se uită înapoi. Era baba. Fata aruncă peria în urmă și se făcu un codru des, plin de sălbăticiuni. După o vreme, iar o arse în spate, aruncă cutea și se făcu o stâncă uriașă. Baba roase stânca și trecu. Când se apropie iar de ei fata aruncă năframa și se făcu un lac. Baba înotă până la mijloc, apoi se înecă.
Noaptea îi prinse în pustiu. Dimineață, fata nu mai era, se întorsese în lumea umbrelor, de unde o adusese baba, cu vrăjile ei.
Făt Frumos din lacrimă o fură iar pe fata Genarului, numai că, de data asta, Genarul nu mai putu să îi ajungă. Cei doi ajunseră la palatul împăratului. Ileana plânsese de iubire și de dor până își pierduse vederea. Lacrimile le adunase într-o scaldă (baie, bazin), iar de jur împrejur crescuseră niște flori palide, florile durerii. Când auzi că i-a sosit iubitul, Ileana stropi florile cu lacrimi din scaldă. Acestea căpătară culoarea albă și strălucitoare a mărgăritarului (perlei). De atunci au apărut lăcrămioarele sau mărgăritărelele.
Ileana îi făcu lui Fat Frumos din lacrimă un pat de flori. El se spălă pe față cu lacrimi din scaldă și se culcă pe pat. Ileana se culcă lângă el și visă că Maica Domnului îi așezase pe frunte două stele. A doua zi, când se trezi, vedea din nou. A treia zi se însură împăratul cu fata Genarului, iar a patra zi, Făt Frumos din lacrimă cu Ileana lui.
Foarte frumos !Mie imi plac povestile !!!
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereeu a trebuit să scriu toată asta și a fost bine mulțumesc mult
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
ȘtergereCE FRUMOS EXPLICATI!!!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere!
Ștergere