ENIGMA OTILIEI Povestire pe scurt (3)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul 4

Felix se izbi din nou de meschinărie şi zgârcenie la moş Costache. Se înscrisese la Medicină și avea nevoie de bani pentru cărți. Îi ceru tutorelui său.  Acesta îi spuse că nu are. Îl îndemnă să dea nişte lecţii ca să câştige ceva şi să-i dea şi lui pentru pensiune. Felix calculă cu aproximaţie ce venituri aducea averea lui. Descoperi că ar fi trebuit să primească lunar o sumă frumuşică. Nu îndrăzni să-i spună unchiului, dar umbla abătut şi Otilia băgă de seamă.


Fata reglementă pe moment problema banilor, probabil cu ajutorul lui Pascalopol. Era norocul lui Felix că intrase sub protecţia ei. Tânărul era  atras de ea şi ar fi dorit să fie familiară numai cu el, nu şi cu Pascalopol. Invitaţi la Pascalopol, Felix începu să simtă chiar o uşoară gelozie, bănuind că ea mai fusese acolo.
Moşierul avea o casă aranjată cu gust şi el însuşi avea maniere elegante.  Ar fi vrut să îşi realizeze vechile aspiraţii artistice prin Otilia. Fata cânta minunat la pian şi urma să se înscrie la Conservator. Oscila între pian şi dramă, i-ar fi plăcut să fie actriţă.
Felix îi spuse Otiliei că greşeşte arătând atâta familiaritate faţă de Pascalopol. Ea îi spuse că ar putea fi un soţ bun pentru ea sau că ar putea să o adopte. Otilia era fiica din prima căsătorie a mamei sale, care apoi se căsătorise cu moş Costache. La scurt timp mama murise, iar moş Costache o crescuse pe Otilia, dar nu o adoptase.

Capitolul 5

Aglae  mai avea o fată, Olimpia. Aceasta trăia cu un avocat fără mare căutare, Stănică Raţiu, un bărbat destul de arătos, cu vorbire declamatorie. Olimpia născuse un băieţel, botezat Aurel, în cinstea surorii Aurica. Stănică s-ar fi însurat cu ea, dar Simion, om bolnav, cu idei fixe, nu voia să îi dea partea ei de avere, o casă,  ca zestre. Invoca motivul că nu ar fi fata lui. Olimpia semăna totuşi cu el cum seamănă două picături de apă.
Într-o seară, înţeleşi cu Aglae, Stănică şi Olimpia sosiră la moş Costache pe când se aflau acolo Aglae, Aurica şi Simion. Era şi Pascalopol, care agrea scenele de familie şi îi plăcea să i se ceară sfatul.
Stănică începu prin a-şi declara  sentimentul de iubire pentru Olimpia şi copilul lor. Olimpia îşi ceru drepturile. Avu loc o discuţie scurtă, dar aprinsă, care îi declanşă lui Simion un atac de furie. Îşi sfâşie lucrul de mână, de care era nedespărţit, apoi se linişti puţin şi cei doi plecară, după ce Pascalopol îi sfătui pe toţi să se înţeleagă.
Stănică, ce împrumuta bani de pe la toţi, fără să ştie unul de altul, ajunse să facă aluzii că o să-i redea Olimpiei libertatea. Aglae se îngrozi la gândul că s-ar putea trezi cu Olimpia înapoi acasă, cu copilul în braţe.
Tot Stănică găsi soluţia să îl înmoaie pe Simion, fără să-şi dea seama. Se văită că e bolnav, apoi îl întrebă pe Simion despre sănătatea lui. În scurt timp îl îmblânzi în aşa fel încât ajunse să îl ducă în oraş să îl trateze cu bere. Acum bătrânul nu se mai opunea când venea vorba de actele pentru casă.

* * *

Urmează Enigma Otiliei (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !