roman de GEORGE CĂLINESCU
Capitolul 6
Otilia şi Felix plecară la moşia lui Pascalopol. Uriașa moşie era acum acoperită de mirişti, pe unde fuseseră lanuri de grâu. Pe marginea unui pârâu se aflau o pepenărie şi grădinile de legume şi zarzavaturi. Întâlniră în drum şi o mare cireadă de bivoli.
Casa moşierului era mare şi albă. Interiorul era aranjat cu tot atâta gust ca şi casa din Bucureşti. În răstimpul cât stătură acolo, Felix avu prilejul să se gândească de câteva ori la enigma Otiliei, văzând intimitatea, totuşi decentă, dintre Otilia şi Pascalopol. Nici Pascalopol nu fu mai fericit, căci nu putea să facă faţă neastâmpărului tineresc al Otiliei. Felix fu singurul care o întovărăşi când urcă în şură, când intră în heleşteu. Călăriră împreună acelaşi cal, stârnind uimirea ţăranilor şi indispoziţia lui Pascalopol. Până la urmă, cei doi începură să se îngăduie, convinşi fiecare de onestitatea celuilalt în atitudinea faţă de Otilia.
Pascalopol fu obligat să facă nişte drumuri la Bucureşti. Aduse de acolo veşti despre familie. Imediat ce primise actele pentru casa de zestre, Stănică se însurase cu Olimpia. Luaseră casa în posesie, apoi începuseră a pleca zilnic. Rămas singur, copilaşul de numai două luni căzuse din pat şi murise. Nepăsători, părinţii lăsaseră familia Tulea să se ocupe de înmormântare. Stănică, însă, împrumutase sume mari de bani pentru un monument funerar, chiar şi de la Pascalopol. Pascalopol încheie istorisirea adăugând că Stănică e un om primejdios pentru moş Costache, mai ales în duet cu Aglae.
Casa moşierului era mare şi albă. Interiorul era aranjat cu tot atâta gust ca şi casa din Bucureşti. În răstimpul cât stătură acolo, Felix avu prilejul să se gândească de câteva ori la enigma Otiliei, văzând intimitatea, totuşi decentă, dintre Otilia şi Pascalopol. Nici Pascalopol nu fu mai fericit, căci nu putea să facă faţă neastâmpărului tineresc al Otiliei. Felix fu singurul care o întovărăşi când urcă în şură, când intră în heleşteu. Călăriră împreună acelaşi cal, stârnind uimirea ţăranilor şi indispoziţia lui Pascalopol. Până la urmă, cei doi începură să se îngăduie, convinşi fiecare de onestitatea celuilalt în atitudinea faţă de Otilia.
Pascalopol fu obligat să facă nişte drumuri la Bucureşti. Aduse de acolo veşti despre familie. Imediat ce primise actele pentru casa de zestre, Stănică se însurase cu Olimpia. Luaseră casa în posesie, apoi începuseră a pleca zilnic. Rămas singur, copilaşul de numai două luni căzuse din pat şi murise. Nepăsători, părinţii lăsaseră familia Tulea să se ocupe de înmormântare. Stănică, însă, împrumutase sume mari de bani pentru un monument funerar, chiar şi de la Pascalopol. Pascalopol încheie istorisirea adăugând că Stănică e un om primejdios pentru moş Costache, mai ales în duet cu Aglae.
Capitolul 7
Felix era acum student la Medicină. Moş Costache şi Otilia erau mândri de el. Ceilalți membri ai familiei, din invidie, ori negau evidenţa că este student, ori recomandau să se apuce mai bine de o meserie sau să-şi ia o slujbă undeva, fiindcă nu avea viitor ca doctor. Când acceptă ideea că este student, Aglae îi spuse revoltată lui moş Costache să îl supravegheze.
Aglae nu se opuse însă ca Titi, care nici nu terminase liceul, să se dea drept student la Belle-Arte. Ba se mai şi mândrea, afirmând că are să-l şi însoare, ca să nu cadă pe mâinile vreunei dezmăţate. Aluzia o ţintea pe Otilia, dar tocmai aceasta fu aceea care trezi bărbatul din Titi. Venea mereu în vizită şi o agasa pe Otilia, până când îndrăzni să pună mâna pe ea. Fata se revoltă şi îl goni. Veni Aglae, care o jigni grav, iar Otilia îi ceru lui moş Costache să nu o mai primească în casă.
După cum prevăzuse Pascalopol, Stănică începu să acţioneze, cel mai probabil înţeles cu Aglae, care se ţinea în umbră. Se duse întâi la Pascalopol şi o ponegri aşa de urât pe Otilia, că aceasta îi întoarse spatele.
Stănică începu apoi să bântuie prin casă pe la moş Costache. Îşi vârî nasul în lucrurile lui Felix, apoi în ale Otiliei. Cotrobăi şi pe la moş Costache, cerându-i lui Felix să-l spioneze pe unchi-său, mai ales dacă nu are de gând să facă actele de adopţie pentru Otilia.
Spre Crăciun, Stănică aduse în casă la moş Costache un doctor, Vasiliad, care îi făcu, fără voia bătrânului, un control medical ciudat. Pascalopol bănui că Aglae şi Stănică vor să-l scoată iresponsabil pe moş Costache. Asta ar fi însemnat că ar fi obţinut să-l pună sub interdicţie, ar fi luat controlul casei şi averii şi ar fi izgonit-o pe Otilia.
Aglae nu se opuse însă ca Titi, care nici nu terminase liceul, să se dea drept student la Belle-Arte. Ba se mai şi mândrea, afirmând că are să-l şi însoare, ca să nu cadă pe mâinile vreunei dezmăţate. Aluzia o ţintea pe Otilia, dar tocmai aceasta fu aceea care trezi bărbatul din Titi. Venea mereu în vizită şi o agasa pe Otilia, până când îndrăzni să pună mâna pe ea. Fata se revoltă şi îl goni. Veni Aglae, care o jigni grav, iar Otilia îi ceru lui moş Costache să nu o mai primească în casă.
După cum prevăzuse Pascalopol, Stănică începu să acţioneze, cel mai probabil înţeles cu Aglae, care se ţinea în umbră. Se duse întâi la Pascalopol şi o ponegri aşa de urât pe Otilia, că aceasta îi întoarse spatele.
Stănică începu apoi să bântuie prin casă pe la moş Costache. Îşi vârî nasul în lucrurile lui Felix, apoi în ale Otiliei. Cotrobăi şi pe la moş Costache, cerându-i lui Felix să-l spioneze pe unchi-său, mai ales dacă nu are de gând să facă actele de adopţie pentru Otilia.
Spre Crăciun, Stănică aduse în casă la moş Costache un doctor, Vasiliad, care îi făcu, fără voia bătrânului, un control medical ciudat. Pascalopol bănui că Aglae şi Stănică vor să-l scoată iresponsabil pe moş Costache. Asta ar fi însemnat că ar fi obţinut să-l pună sub interdicţie, ar fi luat controlul casei şi averii şi ar fi izgonit-o pe Otilia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !