ENIGMA OTILIEI Povestire pe scurt (11)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul 19

Membrii familiei Tulea încercară rând pe rând să îl tragă de limbă pe moş Costache despre avere şi testament. Bătrânul îi puse la punct pe toţi, chiar şi pe Aglae. Atunci Stănică începu să îl înfricoşeze, vorbind mereu despre moarte. De frica neamurilor, bătrânul începu să poarte banii asupra sa, legaţi în fel şi chip pe sub haine.


Moş Costache, înfricoşat de moarte, se duse la un medic. Acesta îi spuse că nu are nici o boală, dar bătrâneţea însăşi e ca o boală. Îi spuse să se lase de fumat şi să ţină dietă. Aşa făcu bătrânul şi se simţi bine, începu să se îngraşe chiar.
Încercând să îşi îmbunătăţească viaţa, moşul îşi aduse o menajeră. Ea zbură însă iute, căci începuse să aibă pretenţii să primească și ea ceva moștenire. Apoi, tot de teama morţii şi a pedepselor de după moarte, chemă preoţii să facă o sfeştanie în casă.
Auricăi îi veni ideea să-l cucerească pe Weissmann. Studentul, speriat de pericol, îi spuse că el nu acceptă decât amorul liber. Stănică începu să o atace deschis pe Olimpia şi să vorbească despre despărțire. Motivul ar fi fost faptul că Olimpia nu mai făcuse copii după moartea fiului lor, Aurel.

Capitolul 20

Moş Costache suferi un nou atac. Spre disperarea celor care îi pândeau moştenirea, nu muri nici acum. Felix şi Otilia îl supravegheau cu rândul, încurcându-l pe  Stănică. Acesta spionase din nou prin casă. Văzuse că bătrânul avea banii sub saltea, când îi mai dăduse lui Pascalopol încă o sută de mii pentru Otilia.
Într-o zi, când Felix era la facultate,  Stănică o păcăli pe Otilia să iasă din casă, promiţând că are el grijă de bătrân. Smulse iute banii de sub saltea și îi ascunse sub cămaşă. Se duse apoi la casa Aglaei şi o trimise pe Aurica să stea cu bătrânul. Aurica îl găsi pe moş Costache mort. Suferiră pentru despărţirea de el numai Otilia, Felix şi Pascalopol.
Aglae şi ai săi tăbărâră în casă şi căutară banii şi testamentul. Nu găsiră nici bani, nici testament. Singura moştenitoare legală a averii lui moş Costache era Aglae.
După înmormântare, Stănică se prefăcu a nu avea bani și se  împrumută de la toţi. Închirie două odăi pe lângă Cişmigiu pentru a amenaja un birou de avocatură.  După scurtă vreme divorţă de Olimpia invocând motivul că doreşte copii, iar ea nu vrea să îi facă.  Mai târziu, intră în politică şi în afaceri, nu toate curate, şi se însură cu Georgeta. Nu avu copii.
Cei doi tineri fură lăsaţi de Aglae să mai stea în casă până la primăvară, când ea voia să închirieze camerele. Otilia se debarasă încet-încet de lucruri, Felix învăţa pentru examene.  Tânăra îl studie şi ajunse la concluzia că pe moment nu se poate căsători cu el şi nici mai târziu. El era ambiţios şi voia să se dedice muncii sale, să ajungă un nume mare. Ea voia să se distreze, să fie răsfăţată, fără a i se cere mare lucru. Într-o noapte îl puse pe tânăr la încercare. Veni să i se ofere, iar el o respectă şi dormiră în aceeaşi cameră, ea în pat, el pe o canapea.
A doua zi dimineaţă Otilia dispăruse, cu bagaje cu tot. Plecă la Paris cu Pascalopol şi se căsătoriră acolo. Ajunseră apoi la despărţire şi Otilia se recăsători. După război Felix se întâlni cu Pascalopol. El ajunsese mare medic, profesor universitar, era  căsătorit. Moşierul era acum un bătrân slab, tot elegant. Îi arătă lui Felix o fotografie a Otiliei cu soţul ei, la Buenos Aires. Otilia arăta ca o doamnă oarecare, pierduse farmecul tinereţii. Pascalopol îi spuse lui Felix că Otilia ţinuse mult la el şi că nu reuşise să o înţeleagă pe deplin.
Şi Felix socoti că enigma Otiliei fusese ca însăși enigma vieții.

Sfârşitul povestirii pe scurt a romanului ”Enigma Otiliei”

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !