roman de GEORGE CĂLINESCU
Capitolul 17
Într-o dimineaţă, Felix fu deşteptat de sunetele pianului. Otilia se întorsese. Tânărul voi să-i mărturisească legătura lui cu Georgeta. Fata fusese deja informată de către Stănică. Otilia îl asigură că e în regulă. Felix se simţi iar nefericit, căci nu simţea iubire adevărată la Otilia, deşi ea spunea că îl iubeşte.
Revăzându-l şi pe Pascalopol, Felix îşi arătă îndoiala asupra purităţii sentimentelor acestuia pentru Otilia. Moşierul îi spuse că Otilia locuise la Paris într-un pension de domnişoare, că e o fată cuminte şi că trebuie să o apere de calomnii. Felix descoperi că Stănică răspândea zvonul că ea mersese la Paris ca să facă un avort.
Moş Costache începu să adune în curte şi prin casă materiale de construcţie. Zicea că vrea să îi facă o casă Otiliei, deşi ar fi avut de unde să îi dea o casă. Când află, Aglae tresări de mulţumire, asta însemna că bătrânul nu avea de gând să-i lase nimic moștenire fetei.
Titi dispăruse vreo două zile, căci se întâlnise cu fostul său cumnat. Acesta îl îmbătase şi îl dusese acasă la el, unde se afla şi Ana, fosta soţie a lui Titi. Deşi recăsătorită, femeia îi oferi câteva atenţii conjugale fostului soţ. Reîntors acasă, Titi fu înconjurat de Aglae cu atenţii de parcă ar fi fost răpit, deşi Titi era, în fond, foarte mulţumit. Stănică aduse la ei pe nepoata Lili, ca să-i facă cunoştinţă cu Felix. Lui Titi îi plăcu şi spuse că o vrea el de nevastă, iar Aglae declară că o va avea.
Revăzându-l şi pe Pascalopol, Felix îşi arătă îndoiala asupra purităţii sentimentelor acestuia pentru Otilia. Moşierul îi spuse că Otilia locuise la Paris într-un pension de domnişoare, că e o fată cuminte şi că trebuie să o apere de calomnii. Felix descoperi că Stănică răspândea zvonul că ea mersese la Paris ca să facă un avort.
Moş Costache începu să adune în curte şi prin casă materiale de construcţie. Zicea că vrea să îi facă o casă Otiliei, deşi ar fi avut de unde să îi dea o casă. Când află, Aglae tresări de mulţumire, asta însemna că bătrânul nu avea de gând să-i lase nimic moștenire fetei.
Titi dispăruse vreo două zile, căci se întâlnise cu fostul său cumnat. Acesta îl îmbătase şi îl dusese acasă la el, unde se afla şi Ana, fosta soţie a lui Titi. Deşi recăsătorită, femeia îi oferi câteva atenţii conjugale fostului soţ. Reîntors acasă, Titi fu înconjurat de Aglae cu atenţii de parcă ar fi fost răpit, deşi Titi era, în fond, foarte mulţumit. Stănică aduse la ei pe nepoata Lili, ca să-i facă cunoştinţă cu Felix. Lui Titi îi plăcu şi spuse că o vrea el de nevastă, iar Aglae declară că o va avea.
Capitolul 18
Într-o zi călduroasă, tot cărând la cărămizi prin curte, moş Costache făcu un atac de apoplexie. Roşu la faţă, căzu jos şi rămase inert. Felix şi Otilia îl duseră în casă, pe canapeaua din sufragerie. Servitoarea o anunţă pe Aglae, iar aceasta veni cu toţi copiii ei şi cu Stănică şi ocupară casa.
Stănică îl chemă pe doctorul Vasiliad, care îi dădu un tratament sumar. Aglae şi ai săi mâncară şi băură fără să se sinchisească, umplând cu fum sufrageria, apoi se culcară fiecare în câte o odaie. Felix şi Otilia simţiră că intenţionau să-i dea afară din casă imediat ce bătrânul ar fi murit. Apelară la Pascalopol, care aduse un medic bun. În trei zile moş Costache fu iar pe picioare, iar neamurile fură nevoite să plece. Totuşi veneau pe rând, de câteva ori pe zi, chipurile să afle cum se simte bătrânul.
Pascalopol îi spuse bătrânului să se îngrijească de moştenirea Otiliei. Moş Costache îi spuse că o să-i dea trei sute de mii de lei, o avere mare pe vremea aceea. Avea bunele intenţii să-i depună la bancă pentru fată. Îi şi arătă banii, îi ţinea înfăşuraţi în ziare, sub saltea. Bătrânul zgârcit nu voi să-i dea chiar atunci. Pascalopol înţelese cât de nesigur e viitorul Otiliei şi depuse în secret o sută de mii de lei pe numele ei, spunându-i fetei că sunt de la moş Costache.
Stănică îl chemă pe doctorul Vasiliad, care îi dădu un tratament sumar. Aglae şi ai săi mâncară şi băură fără să se sinchisească, umplând cu fum sufrageria, apoi se culcară fiecare în câte o odaie. Felix şi Otilia simţiră că intenţionau să-i dea afară din casă imediat ce bătrânul ar fi murit. Apelară la Pascalopol, care aduse un medic bun. În trei zile moş Costache fu iar pe picioare, iar neamurile fură nevoite să plece. Totuşi veneau pe rând, de câteva ori pe zi, chipurile să afle cum se simte bătrânul.
Pascalopol îi spuse bătrânului să se îngrijească de moştenirea Otiliei. Moş Costache îi spuse că o să-i dea trei sute de mii de lei, o avere mare pe vremea aceea. Avea bunele intenţii să-i depună la bancă pentru fată. Îi şi arătă banii, îi ţinea înfăşuraţi în ziare, sub saltea. Bătrânul zgârcit nu voi să-i dea chiar atunci. Pascalopol înţelese cât de nesigur e viitorul Otiliei şi depuse în secret o sută de mii de lei pe numele ei, spunându-i fetei că sunt de la moş Costache.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !