ENEIDA de Vergilius Povestire pe scurt (3)

Pe ţărm, Enea se întâlni chiar cu mama lui, zeiţa Afrodita-Venus, care luase chipul unei fete ce tocmai trecea pe acolo. Ea îi spuse să meargă în ospeţie la bogata regină Didona şi că douăsprezece din cele treisprezece corăbii pe care crezuse că le-a pierdut în furtună se află în portul Cartaginei, în bună stare. Regina Didona îi primi cu multă bunătate şi îi conduse să vadă cetatea Cartaginei.

Zeiţa Venus, dorind să asigure liniştea şi bunăstarea lui Enea şi a troienilor, o făcu pe regină, cu ajutorul lui Cupidon-Amor să se îndrăgostească de Enea. Pentru acesta începu o viaţă tare dulce, de răsfăţuri şi petreceri. Zeus-Jupiter îl trimise pe zeul Hermes-Mercur să îi aducă aminte de misiunea  pe care o avea. Găsindu-l pregătit să plece pe nesimţite, Didona plânse și îi spuse vorbe de iubire. Strigă apoi şi îl rugă să nu plece, dar cum nu reuşi să îl înduplece, îşi luă viaţa, blestemându-l.

În drum spre Italia, Enea făcu un ocol prin Infern, unde îl întâlni pe tatăl său, Anchise. Acesta îi spuse multe despre viitor. Din neamul lui Iulius-Ascaniu, fiul său, se va naşte Romulus, întemeietorul cetății Roma și primul rege al ei  şi va urma un şir nesfârşit de eroi vestiţi, ce vor străluci în istoria lumii.

Ajunseră în Latium, pe malurile Tibrului. Aici domnea regele Latinus, ce avea un singur urmaş, o fiică, frumoasa Lavinia. Oamenii lui Enea se pregătiră să mănânce, însă neavând vase, nici mese, puseră hrana pe turte tari de aluat. După ce isprăviră mâncarea, începură să roadă şi turtele, iar Iulius spuse că îşi mănâncă mesele. Enea înţelese că în acest fel se împlineşte blestemul Harpiei de a-şi roade şi mesele de foame.

Regele Latinus vru să i-o dea de soţie pe fiica sa lui Enea, dar Junona, supărată lui Enea îi mergea prea bine, reuşi să stârnească ură între latini, conduşi de Turnus, care dorise  să fie el soţul Laviniei, şi troieni. Alături de latini veniră o parte din etrusci şi sabinii. Troienii îi aveau alături pe arcadieni şi grosul etruscilor. Lui Enea îi făuri armele însuşi zeul Hefaistos-Vulcan şi i le aduse mama sa, zeiţa Venus.

Eneida se apropie de sfârșit. Deşi la început părea că izbânda va fi a lui Turnus şi a oamenilor săi, în cele din urmă troienii se apropiară de victorie. Latinii îşi dădură seama  până la urmă că nu era bine să lupte cu troienii şi cerură încetarea luptei. Îndârjit, Turnus îl provocă pe Enea la luptă, ca să hotărască astfel câştigătorii. După o luptă lungă, care îi istovi pe amândoi şi în care se amestecară şi zeii, fără a fi văzuţi de oameni, Enea îl ucise pe Turnus. El rămase să îşi împlinească destinul, la capătul căruia se va afla întemeierea Romei.

Sfârşitul povestirii pe scurt a epopeei Eneida

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !