roman de JULES VERNE
Capitolul XVII
Sosi și anul nou 1861. Băieții continuară cu hărnicie pregătirile pentru iarnă. Strânseră lemne din belșug, făcură o sobă de lut pentru adăpostul animalelor, iar vânătorii lui Doniphan adunară o mare cantitate de vânat, a cărui carne era sărată sau afumată.
Hotărâră să exploreze și partea de răsărit a lacului. Gordon și Briant stabiliră să plece doi băieți cu iola condusă de Moko. Briant ceru să plece el și Jacques, poate va reuși să îl facă să vorbească pe fratele său.
Gordon fu de acord, ceea ce îl nemulțumi pe Doniphan, care avea impresia că e nedreptățit, în favoarea lui Briant.
Hotărâră să exploreze și partea de răsărit a lacului. Gordon și Briant stabiliră să plece doi băieți cu iola condusă de Moko. Briant ceru să plece el și Jacques, poate va reuși să îl facă să vorbească pe fratele său.
Gordon fu de acord, ceea ce îl nemulțumi pe Doniphan, care avea impresia că e nedreptățit, în favoarea lui Briant.
Cei trei băieți traversară lacul cu iola, ajutați de vânt și de lopeți. Ajunși de cealaltă parte a lacului, porniră pe Râul de Est. Râul îi duse prin pădurea plină de vânat, în care dominau stejarii antarctici, pinii și brazii. Îi lăsă într-un golf de unde se convinseră încă o dată că se află pe o insulă. Decepționați, botezară golful cu numele Golful Dezamăgirii.
Jacques și Briant rămaseră pe plajă, în timp ce Moko se mai duse puțin în susul râului. Când reveni, surprinse, fără să vrea, sfârșitul unei discuții aprinse dintre cei doi frați. Jacques își cerea iertare, iar Briant nu își dorea decât să nu afle și ceilalți. Moko, foarte cinstit, îi spuse că auzise despre ce fusese vorba, dar că nu va spune nimic, nimănui. Porniră înapoi și a doua zi ajunseră la Grota Francezului.
Jacques și Briant rămaseră pe plajă, în timp ce Moko se mai duse puțin în susul râului. Când reveni, surprinse, fără să vrea, sfârșitul unei discuții aprinse dintre cei doi frați. Jacques își cerea iertare, iar Briant nu își dorea decât să nu afle și ceilalți. Moko, foarte cinstit, îi spuse că auzise despre ce fusese vorba, dar că nu va spune nimic, nimănui. Porniră înapoi și a doua zi ajunseră la Grota Francezului.
Capitolul XVIII
Briant nu spuse nimanui despre ce vorbise cu Jacques. După felul în care munceau amândoi frații, în care Briant îl împingea pe Jacques la cele mai primejdioase treburi, Gordon își dădu seama că, totuși, între ei avusese loc o explicație.
Din februarie până în aprilie băieții adunară mari provizii de somoni, apoi de păsări vânate în zona mlaștinilor de Doniphan, Wilcox și Webb. Mai aduseră încă alte cantități de lemne de foc, dar toate aceste treburi nu întrerupeau programul de studiu, nu suspendau nici orele de recreere.
Băieții făceau gimnastică, înotau, săreau cu prăjina, se întreceau la fugă și aruncau bolas-ul și lasso-ul. Jucau crochet și se întreceau la aruncarea unor discuri pe niște țăruși. La un astfel de joc se iscă o mare neînțelegere între Doniphan și Briant.
Briant îl învinse pe Doniphan la o foarte mică diferență la jocul cu discuri. Doniphan, nesuportând victoria lui Briant, îl acuză pe nedrept că a trișat. Briant arătă urmele pantofilor lui în nisip, care dovedeau că nu a trișat. Doniphan, orbit de ura pe care i-o purta lui Briant, sări la bătaie. Briant era gata să răspundă provocării, dacă nu ar fi apărut Gordon să-i despartă.
La sfârșitul lui mai căzu prima zăpadă, iar în mica colonie era mare fierbere. La 10 iunie urma să aibă loc alegeri pentru funcția de șef al coloniei, căci trecuse anul de când fusese ales Gordon. Cel care își dorea cel mai mult funcția era Doniphan. Webb, Wilcox și Cross făcură tot ce putură până la alegeri ca să-i câștige pe puști de partea lui Doniphan, mai ales că aceștia nu-l mai voiau pe Gordon cel sever. Crezură că s-au asigurat de destule voturi (jumătate + unu !), dar la alegeri se văzu că nu era așa. Briant obținu 8 voturi, Doniphan - 3 voturi, Gordon - 1 vot. Gordon și Doniphan se abținuseră și nu votaseră, iar Briant îl votase pe Gordon. Astfel, Briant avea să fie, timp de un an, șeful coloniei.
Din februarie până în aprilie băieții adunară mari provizii de somoni, apoi de păsări vânate în zona mlaștinilor de Doniphan, Wilcox și Webb. Mai aduseră încă alte cantități de lemne de foc, dar toate aceste treburi nu întrerupeau programul de studiu, nu suspendau nici orele de recreere.
Băieții făceau gimnastică, înotau, săreau cu prăjina, se întreceau la fugă și aruncau bolas-ul și lasso-ul. Jucau crochet și se întreceau la aruncarea unor discuri pe niște țăruși. La un astfel de joc se iscă o mare neînțelegere între Doniphan și Briant.
Briant îl învinse pe Doniphan la o foarte mică diferență la jocul cu discuri. Doniphan, nesuportând victoria lui Briant, îl acuză pe nedrept că a trișat. Briant arătă urmele pantofilor lui în nisip, care dovedeau că nu a trișat. Doniphan, orbit de ura pe care i-o purta lui Briant, sări la bătaie. Briant era gata să răspundă provocării, dacă nu ar fi apărut Gordon să-i despartă.
La sfârșitul lui mai căzu prima zăpadă, iar în mica colonie era mare fierbere. La 10 iunie urma să aibă loc alegeri pentru funcția de șef al coloniei, căci trecuse anul de când fusese ales Gordon. Cel care își dorea cel mai mult funcția era Doniphan. Webb, Wilcox și Cross făcură tot ce putură până la alegeri ca să-i câștige pe puști de partea lui Doniphan, mai ales că aceștia nu-l mai voiau pe Gordon cel sever. Crezură că s-au asigurat de destule voturi (jumătate + unu !), dar la alegeri se văzu că nu era așa. Briant obținu 8 voturi, Doniphan - 3 voturi, Gordon - 1 vot. Gordon și Doniphan se abținuseră și nu votaseră, iar Briant îl votase pe Gordon. Astfel, Briant avea să fie, timp de un an, șeful coloniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !