roman de JULES VERNE
Capitolul XV
La întoarcere, băieții o luară pe alt drum. În apropierea râului, Doniphan împușcă două dropii zdravene, foarte binevenite pentru masa de prânz. După ce mâncară, plecară mai departe.
Intrară în pădure, unde Gordon, botanist foarte priceput, recunoscu câteva plante folositoare pentru ei. Boabele de trulca și algarroba, după fermentare, aveau să dea o băutură tare, ce va înlocui proviziile de rachiu, aflate pe terminate.
Frunzele de pernetia, arborele (de fapt arbustul) de ceai, aveau să le dea, după infuzie, ceaiul, băutura binefăcătoare ce te răcorește vara și te încălzește iarna.
Baxter prinse cu bolas-ul o lamă, alături de care rămaseră cei doi iezi ai ei. Acum aveau o sursă de lapte proaspăt. A doua zi, Baxter prinse cu lasso-ul un guanac, animal înrudit cu cămila, deși nu îi seamănă deloc. Guanacul avea să fie bun la transporturi, după ce avea să fie dresat.
Intrară în pădure, unde Gordon, botanist foarte priceput, recunoscu câteva plante folositoare pentru ei. Boabele de trulca și algarroba, după fermentare, aveau să dea o băutură tare, ce va înlocui proviziile de rachiu, aflate pe terminate.
Frunzele de pernetia, arborele (de fapt arbustul) de ceai, aveau să le dea, după infuzie, ceaiul, băutura binefăcătoare ce te răcorește vara și te încălzește iarna.
Baxter prinse cu bolas-ul o lamă, alături de care rămaseră cei doi iezi ai ei. Acum aveau o sursă de lapte proaspăt. A doua zi, Baxter prinse cu lasso-ul un guanac, animal înrudit cu cămila, deși nu îi seamănă deloc. Guanacul avea să fie bun la transporturi, după ce avea să fie dresat.
Capitolul XVI
Ajunseră la Grota Francezului. Totul era în ordine, cei mici îl ascultaseră cu drag pe Briant, așa de bun cu ei. Briant însă tot avusese un motiv de supărare: comportarea posacă a lui Jacques. Îl întrebă din nou ce e cu el, iar acesta făcu o mărturisire pe jumătate. Îi spuse că a făcut ceva rău pentru care nu credea că ceilalți îl vor ierta. Mai mult decât atât nu voi să-i spună, adăugând că îi va spune mai târziu. Briant îi povesti lui Gordon. Acesta îl sfătui să îl lase în pace pe fratele lui cel mic, va vorbi el singur cand va fi momentul potrivit.
Băieții se apucară și făcură un staul și o împrejmuire pentru guanac și pentru lama cu cei doi iezi ai ei. Folosiră scândurile de pe iaht și pari făcuți din trunchiuri de copaci curățate bine de crengi. După aceasta, mai prinseră un guanac, o pereche de lame, mascul și femelă, și un struț. Făcură apoi o curte de păsări, în care cei mici hrăneau și îngrijeau dropii și găini sălbatice, bibilici și tinamu-găinușe de mare.
Acum aveau surse de hrană proaspătă, lapte, carne, ouă. Găsiră și un înlocuitor pentru zahărul care se termina, seva de arțar, care era ca un sirop dulce. Singurul zarzavat proaspăt pe care îl aveau era țelina, care creștea din belșug pe marginea lacului. Proviziile de pește, carne de pasăre și de aguti -asemănător iepurelui-, creșteau și ele. La capcane veniră mulți șacali și multe vulpi, așa că Doniphan obținu învoirea să le vâneze. Se văzură astfel și cu vreo cincizeci de blăni argintii, folosite, unele la îmbrăcăminte, altele drept covoare în locuința lor din peșteră. Merseră și la vânătoare de foci, ca să refacă provizia de grăsime pentru iluminat în lungile luni de iarnă.
Sosi și Crăciunul, primul lor Crăciun petrecut pe insula Chairman. Petrecură cu întreceri și jocuri, apoi se bucurară de un banchet la care Moko, ajutat de Service, se întrecu pe el însuși. Făcură urări, după cum se cuvenea. Ultima a fost cea adresată de cei mici lui Briant, care îi iubea și le purta grija mereu. Toți izbucniră în urale în cinstea lui, dar ale lui Doniphan nu fură sincere deloc.
Băieții se apucară și făcură un staul și o împrejmuire pentru guanac și pentru lama cu cei doi iezi ai ei. Folosiră scândurile de pe iaht și pari făcuți din trunchiuri de copaci curățate bine de crengi. După aceasta, mai prinseră un guanac, o pereche de lame, mascul și femelă, și un struț. Făcură apoi o curte de păsări, în care cei mici hrăneau și îngrijeau dropii și găini sălbatice, bibilici și tinamu-găinușe de mare.
Acum aveau surse de hrană proaspătă, lapte, carne, ouă. Găsiră și un înlocuitor pentru zahărul care se termina, seva de arțar, care era ca un sirop dulce. Singurul zarzavat proaspăt pe care îl aveau era țelina, care creștea din belșug pe marginea lacului. Proviziile de pește, carne de pasăre și de aguti -asemănător iepurelui-, creșteau și ele. La capcane veniră mulți șacali și multe vulpi, așa că Doniphan obținu învoirea să le vâneze. Se văzură astfel și cu vreo cincizeci de blăni argintii, folosite, unele la îmbrăcăminte, altele drept covoare în locuința lor din peșteră. Merseră și la vânătoare de foci, ca să refacă provizia de grăsime pentru iluminat în lungile luni de iarnă.
Sosi și Crăciunul, primul lor Crăciun petrecut pe insula Chairman. Petrecură cu întreceri și jocuri, apoi se bucurară de un banchet la care Moko, ajutat de Service, se întrecu pe el însuși. Făcură urări, după cum se cuvenea. Ultima a fost cea adresată de cei mici lui Briant, care îi iubea și le purta grija mereu. Toți izbucniră în urale în cinstea lui, dar ale lui Doniphan nu fură sincere deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !