roman de JULES VERNE
Capitolul XIII
În luna mai iarna se instală cu adevărat (Nu uitați că se aflau în emisfera sudică, unde anotimpurile sunt, calendaristic, invers decât în emisfera nordică - în care ne aflăm noi, Când acolo este iarnă, în emisfera nordică este vară.). Gordon întocmi programul de studiu, de ocupații zilnice, pe principiile : ”Ori de câte ori te înspăimântă un lucru, fă-l !”, ”Nu pierde niciodată prilejul de a face un lucru, dacă îți stă în putință !” și ”Nu te da în lături de la nici o osteneală, căci niciuna nu e fără folos !”
Dimineața și seara, timp de câte două ore, băieții mari țineau cursuri pentru cei mici, în spațiul destinat pentru studiu. De două ori pe săptămână, joia și duminica, aveau câte o conferință (pe teme științifice, istorice sau de actualitate) urmată de dezbateri. Baxter urma să aibă grijă să șteargă fiecare zi din calendar și să completeze jurnalul coloniei. Wilcox urma să întoarcă ceasornicele, iar Webb avea să urmărească barometrul și termometrul și să anunțe schimbarea timpului. Duminica ieșeau la plimbare, iar seara făceau muzică acompaniați de acordeonul lui Garnett.
Numai Jacques nu se implica din tot sufletul nici în studiu, nici în distracții. Nu cânta cum cântase el pe vremea când erau la institut. Nu se antrena nici în bătăile cu bulgări de zăpadă. În timpul uneia era cât pe aci să fie motivul unei încăierări între Briant și Doniphan. Cross îl lovi tare cu un bulgăre, iar Briant îi făcu observație acestuia. Apăru imediat Doniphan, care îi căută pricină lui Briant. Noroc că veni la timp Gordon, altfel cei doi se luau la bătaie.
Către sfârșitul lui iunie însă, iarna se înăspri și mai mult. Nici nu au mai putut ieși afară, atât de mare era zăpada. Când se mai întări, plecară după lemne în pădure. Luaseră cu ei masa cea mare din sufragerie, o puseră cu picioarele în sus și așezară lemnele ca într-o sanie, la care se înhămară băieții cei mari.
Veniră geruri grele, cu 27 de grade sub zero. După două săptămâni trecură și acestea, iar băieții cei mari plecară până în golful Sloughi, unde înlocuiră pavilionul zdrențuit de vânturi. Prin septembrie, iarna se sfârși.
Dimineața și seara, timp de câte două ore, băieții mari țineau cursuri pentru cei mici, în spațiul destinat pentru studiu. De două ori pe săptămână, joia și duminica, aveau câte o conferință (pe teme științifice, istorice sau de actualitate) urmată de dezbateri. Baxter urma să aibă grijă să șteargă fiecare zi din calendar și să completeze jurnalul coloniei. Wilcox urma să întoarcă ceasornicele, iar Webb avea să urmărească barometrul și termometrul și să anunțe schimbarea timpului. Duminica ieșeau la plimbare, iar seara făceau muzică acompaniați de acordeonul lui Garnett.
Numai Jacques nu se implica din tot sufletul nici în studiu, nici în distracții. Nu cânta cum cântase el pe vremea când erau la institut. Nu se antrena nici în bătăile cu bulgări de zăpadă. În timpul uneia era cât pe aci să fie motivul unei încăierări între Briant și Doniphan. Cross îl lovi tare cu un bulgăre, iar Briant îi făcu observație acestuia. Apăru imediat Doniphan, care îi căută pricină lui Briant. Noroc că veni la timp Gordon, altfel cei doi se luau la bătaie.
Către sfârșitul lui iunie însă, iarna se înăspri și mai mult. Nici nu au mai putut ieși afară, atât de mare era zăpada. Când se mai întări, plecară după lemne în pădure. Luaseră cu ei masa cea mare din sufragerie, o puseră cu picioarele în sus și așezară lemnele ca într-o sanie, la care se înhămară băieții cei mari.
Veniră geruri grele, cu 27 de grade sub zero. După două săptămâni trecură și acestea, iar băieții cei mari plecară până în golful Sloughi, unde înlocuiră pavilionul zdrențuit de vânturi. Prin septembrie, iarna se sfârși.
Capitolul XIV
Primăvara sosi cu furtuni puternice și ploi torențiale, care izgoniră și vânatul din pădure și peștele din ape. Zăpada se topise și masa nu mai putea fi folosită la adusul lemnelor. Baxter cel priceput făcu atunci un căruț rudimentar, cu ajutorul celor două roți care sprijiniseră macaraua de pe iaht.
Pe la mijlocul lui octombrie vremea se încălzi, copacii erau gata să înmugurească. Reapăru vânatul. Service hotărî ca pe 26 octombrie să încalece struțul nandu, pe care se căznise toată iarna să-l îmblânzească. Fără folos, însă. Din prima clipă struțul îl azvârli jos și o zbughi în pădure.
În noiembrie, Gordon, Doniphan, Wilcox, Webb, Cross și Service (pe post de bucătar), însoțiți de Phann, plecară să exploreze țărmul de vest și cel de nord al Lacului Familiei. Găsiră acolo numai pustietăți întinse de nisip, de aceea botezară regiunea aceea Deșertul de Nisip.
Pe la mijlocul lui octombrie vremea se încălzi, copacii erau gata să înmugurească. Reapăru vânatul. Service hotărî ca pe 26 octombrie să încalece struțul nandu, pe care se căznise toată iarna să-l îmblânzească. Fără folos, însă. Din prima clipă struțul îl azvârli jos și o zbughi în pădure.
În noiembrie, Gordon, Doniphan, Wilcox, Webb, Cross și Service (pe post de bucătar), însoțiți de Phann, plecară să exploreze țărmul de vest și cel de nord al Lacului Familiei. Găsiră acolo numai pustietăți întinse de nisip, de aceea botezară regiunea aceea Deșertul de Nisip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !