UN POPAS. Povestire pe scurt

povestiri de CALISTRAT HOGAȘ

Volumul ”Pe drumuri de munte”

Ciclul ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Ion Rusu
Cei doi călători și călăuza Axinia ajunseră la Păltiniș pe înnoptate. Trimiși de badea Gheorge, cu care se întâlniseră pe drum, merseră la casa lui să facă un popas de-o noapte. Cerură găzduire jupânesei Catrina, femeia acestuia. Jupâneasa, însă, pesemne că n-avea de gând să doarmă singură în lipsa omului ei, căci nu îi primi.

Făcură atunci popas la doi flăcăi. Mâncară împreună mămăligă, brânză și ceapă, apoi Axinia iesi afară și se culcă într-o căpiță de fân. Autorul primi fân și înjghebă un culcuș pe jos, iar tovarășul lui de drum, mai subțirel, se culcă pe o laviță, lângă perete.

Noaptea avu loc un atac al unei armate de ploșnițe, care-l făcu pe autor să fugă afară și să-și scuture hainele, apoi să se culce și el în căpița de fân. Dimineață, când văzu ce se întâmplase, fugi și tovarășul lui după casă și începu să își scuture hainele una câte una.

Plecară dis de dimineață, prin negura rece. Pe la amiază ajunseră la Neagra-Șarului sau Dorna românească. Aceasta era ținta călătoriei lor. Aveau treabă cu un negustor din Piatra, aflat vremelnic la Șar. Mai făcură deci un popas la Halunga. Acesta, cu felul său laconic de a vorbi, înțeles perfect de autor, vechi prieten, îi spuse tot ce trebuia să știe despre plutărie.

Duminică, merseră împreună la cârciumă, nu pentru a bea, ci pentru a-i vedea adunați pe toți țăranii muntelui. Ghinionul lor să dea peste ei Ilie Marcu, personaj cunoscut, al cărui cal rodea pastramă, bea rachiu și cunoștea muntele ca nimeni altul. Ilie Marcu voi neapărat să le facă cinste și autorul întâlni iar rachiul infect pe care mai fusese nevoit să-l bea nu demult. Amețiți rău, plecară la gazdă care le puse la cap legături udate în apă rece și le dădu cafea neagră și amară.

După ce dormiră câteva ceasuri, începură a vorbi despre întoarcere. Tovarășul de drum nu voia nicidecum să se întoarcă de la Dorna la Piatra pe același drum, ci voia să se întoarcă cu pluta, pe Bistrița. Halunga, în câteva cuvinte, le demonstră cu ajutorul lucurilor din jur, o basma, un carnet, încălțările și pălăria, pericolele drumului cu pluta, căci fusese secetă și Bistrița era mică. Făcând haz de această demonstrație, hotărâră totuși să se întoarcă cu pluta.

Găsești aici textul întreg !

Sfârșitul ciclului ”Amintiri dintr-o călătorie”

(Urmează ciclul ”În Munții Neamțului”.)

Urmează Floricica 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !