FLORICICA. Povestire pe scurt

povestiri de CALISTRAT HOGAȘ

Volumul ”Pe drumuri de munte”

Ciclul ”În munții Neamțului”

Urmare la  Un popas
După ce își procură o frumusețe de căluț, o iapă mică, dar plină de calități, pe care o numi Pisicuța, scriitorul porni din nou la drum.  Plecă de la Piatra și merse vreo trei ceasuri, apoi poposi sub un plop stufos, necăjind cu mantaua lui cea largă un mușuroi de furnici.

Mai merse vreo două ceasuri prin căldura verii și ajunse la casa unde locuia un vechi prieten de-al său. Fu poftit într-o odaie mare și curată, se așeză pe o canapea și aprinse o țigară. În așteptarea gazdei, își aminti de ea când era mică. Neastâmpărată și răsfățată, Floricica îl necăjea pe Bădia, căci așa îi spunea ea. Numai că după ce îl necăjea, ea îi spunea că tare îi e drag.

Gazda, Floricica, intră în odaie și îi întrerupse amintirile. Era acum o femeie fermecător de frumoasă. Se salutară și se tachinară, înăbușindu-și vechile sentimente, cărora nu le dăduseră niciodată glas, dar care încă existau. Ștefan, soțul Floricicăi, era cel mai bun prieten din copilărie al scriitorului. Pe Floricica o respecta și o venera mai presus de orice.

Floricica îi spuse că Ștefan e plecat la Galați și casa e plină de surorile și verișoarele sale. Nu numai atât, dar era acolo și viitorul soț al surorii sale, Magda. Sosiră și fetele, sosi și viitorul soț al Magdei, Georges, nume care îl zgârie la urechi pe autor care nu accepta franțuzirea numelor.

Georges era un bărbat scund și gras, chel și bucălat la față. Mirosea tare a parfum și avea burtă. Autorul îi spuse toate acestea Magdei, când rămaseră singuri, iar fata, drept pedeapsă, îi ceru să îi scrie niște versuri în album.

Se așezară la masă și autorul avu prilejul să îl admire pe Georges cât de îngrijit mânca, fără a lăsa nimic în farfurie, fără a păta șervetul sau a-și deranja mustața. Se vedea că stătuse doisprezece ani la Paris !

După ce mâncară, plecară la plimbare, unii călare, alții în trăsuri. Ajunseră în poiana Dumbrăvii. Fetele începură să culeagă flori și să prindă fluturi, arătând ele însele ca niște flori și niște fluturi. Numai domnul Georges arăta ca o pată de ulei pe acest tablou minunat, cu pardesiul său de culoarea uleiului de măsline.

Întorși acasă, seara, fetele  și domnul Georges jucară jocuri de societate, Floricica cosea lângă lampă, iar autorul, din colțul canapelei, fuma și îi privea pe toți. Ceru albumul Floricicăi și scrise niște versuri în care își exprimă sincera și curata admirație pentru frumusețea ei. Ca să nu dea de bănuit, le isprăvi într-un ton glumeț, făcând toate fetele să râdă când Magda citi versurile cu glas tare.

A doua zi de dimineață, Pisicuța și stăpânul ei luară drumul muntelui.

Găsești aici textul întreg al povestirii!

Urmează Spre Nichit 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !