ION RUSU. Povestire pe scurt

povestiri de CALISTRAT HOGAȘ

Volumul ”Pe drumuri de munte”

Ciclul ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la Jupâneasa Zamfira
Cei doi călători și Axinia ajunseră la locul unde Dârmocsul, un pârâu, se varsă în Neagra Șarului. Chiar acolo se afla o cârciumă. Se opriră acolo și trimiseră pe Axinia după cârciumar, dar ea veni speriată și spuse că Ion Rusu e acolo.

Cârciumarul aduse de mâncare, dar Axinia nu-și potolea spaima de Ion Rusu. Când să termine de mâncat, apăru un ditamai voinicul, numai mușchi, de vreo patruzeci de ani. Se vedea că nu se întrecuse cu băutura, ci doar cu chef. Era Ion Rusu.

Ca să-i ia apa de la moară, autorul îl salută ca și cum l-ar fi cunoscut. Întrebat de Ion Rusu de unde îl cunoaște, îi spuse că era vestit, că tot satul știe de frica lui și toate fetele și nevestele mor după mustățile lui galbene și stufoase. Bărbatul dădu cu ochii de ceata de femei aflată ceva mai departe. Se repezi către ele, ele o luară la fugă. În mijlocul lor se aflase o babă, o ghicitoare. Baba se repezi drept în apă, să treacă Neagra. Zăpăcit de bautura, omul nu știa după care să se ia și rămase înțepenit în drum, trimise babei niște înjurături, apoi se întoarse.

Ion Rusu nu-i lăsă să plece până nu trecură și pe la el pe acasă. Gardul și casa stăteau să cadă, curtea era plină de gunoaie, iar omul avea ca familie un purcel, o găină și un cocoș. Îi cășunase mai devreme pe Axinia și voise să-i sucească gâtul. Acum cășună pe tovarășul de drum al autorului.

Ca să-l țină liniștit pe Ion Rusu, autorul se prezentase ca inginer de drumuri, iar pe tovarășul său, drept storăș de la subprefectură (paznic la subprefectura poliției). După ce îi zise și acestuia niște înjurături, aduse un cocoloș de unt în niște frunze și îl trânti drept dar în mâinile ”storășului”. Îi îmbrățișă, cu acea prietenie produsă de băutură,  apoi îi ceru ”inginerului”, când o face noul drum, să dărâme colțul dealului care stătea să cadă peste casa lui. Autorul se prefăcu a nota dorința omului și în timpul acesta tovarășul lui de drum încălecă și se îndepărtă repede, după ce lăsase untul pe prispă.

Omul se repezi după storăș, cu înjurăturile pe buze. Autorul profită, strigă Axiniei să fugă și încălecă și el repede, ocolindu-l pe Ion Rusu în ultima clipă. Mergând ei prin lumina roșietică a apusului, întâlniră pe badea Gheorghe, cunoscut de Axinia. Mergea la târg să vândă niște boi și îi trimise pe drumeți să înnopteze la lelea Catrina, nevastă-sa.

Găsești aici textul întreg !

Urmează Un popas 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !