PE ȘEȘTINA. Povestire pe scurt

povestiri de CALISTRAT HOGAȘ

Volumul ”Pe drumuri de munte”

Ciclul ”Amintiri dintr-o călătorie”

Urmare la În Valea Sabasei
Ca să ajungă la Șarul Dornei, călătorii hotărâră să taie peste muntele Cerbu și pe Șeștina. Pentru asta, însă, le trebuiau cai. Luară cai de la gospodăria unui om, iar tânăra nevastă a acestuia, Axinia, avea să le fie călăuză și să se întoarcă înapoi cu caii după ce vor fi ajuns.

Muntele Cerbu era abrupt și golaș, cu vegetație puțină. Poteca era așa de povârnită, încât călătorii se temeau că aveau să cadă pe spate, cu cai cu tot.

Călăuza, care mergea pe jos, trebuia să se țină de coada unui cal ca să poată urca. Ajunși pe culme, intrară într-un mestecăniș des, din care abia puteau vedea tulpanul galben-verzui de pe capul Axiniei.

Se făcuse noapte când pătrunseră din mestecăniș pe Șeștina,  platou ierbos întins și în lungime și în lățime. Mai merseră două ceasuri până la cârciuma lui Avrum, care se culcase demult. Veni cu greu la ușă și nu voi să le deschidă, trimițîndu-i să înnopteze la șatra de țigani potcovari de alături. Făcându-se că vor să-i spargă ușa, îl siliră să deschidă. Îl convinseră apoi cu bani că nu sunt decât niște boieri care vor să mănânce și să doarmă o noapte acolo.

Avrum le aduse o conservă de pește veche și duhnitoare, apoi o fâșie de pastramă neagră-verzuie și pâine neagră și uscată. Cum totul era vechi și murdar pe acolo, nu mai făcură mofturi, mâncară pastrama și pâinea, apoi cerură odaie. Primiră numai cei doi călători. Sura, nevasta lui Avrum, voia morțiș ca Axinia să doarmă afară. Autorul, milos, spuse că avea să înghețe și o aduse să doarmă pe jos în cameră cu ei. După ce dădu drumul cailor să pască ierburile Șeștinei, călăuza veni să se culce, aducând păturile de pe cai să le aștearnă pe jos.

Odaia avea un singur pat și un scaun. Autorul se culcă de-a latul patului, dar tovarășul său de drum nu putu să facă același lucru. Avea picioarele prea lungi. Luă din păturile Axiniei și se culcă și el pe jos.

Dimineață devreme, înainte de a se ridica soarele de după munți, porniră să meargă pe Șeștina mai departe. Era foarte frig, iar călătorul cel mai tânăr, cam subțire îmbrăcat, salută cu mare bucurie apariția soarelui.

Începură să coboare pe Șeștina, spre râul Neagra Broștenilor. Axinia mergea din ce în ce mai repede, căci văzuse semne că are să plouă. Într-adevăr, vântul aduse iute nori negri de furtună. Când începu să plouă ajunseră la o târlă părăsită, unde se adăpostiră, învelindu-se în pături. După o oră ploaia se opri și își continuară drumul până la Mârcu, în valea Negrei Broștenilor.

Găsești aici textul întreg !

Urmează Jupâneasa Zamfira 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !