povestiri de CALISTRAT HOGAȘ
Volumul ”Pe drumuri de munte”
Ciclul ”Amintiri dintr-o călătorie”
Urmare la Hălăuca
Pe o căldură copleșitoare, cei doi călători, conduși de un băietan, ajunseră în Valea Sabasei, lăsând în spate muntele Hălăuca. Tovarășul de drum al autorului era necajit că i se rupseseră opincile. Autorul îl liniști, spunând că vor găsi altele și fu de părere să se scalde, iar băiatul le arătă un loc numai bun.
Pe o căldură copleșitoare, cei doi călători, conduși de un băietan, ajunseră în Valea Sabasei, lăsând în spate muntele Hălăuca. Tovarășul de drum al autorului era necajit că i se rupseseră opincile. Autorul îl liniști, spunând că vor găsi altele și fu de părere să se scalde, iar băiatul le arătă un loc numai bun.
Porniră iar la drum și ajunseră, pe la apus, la casa băiatului. Mama băiatului, o femeie înaltă și arătoasă, arătând mai mult a orășeancă decât a țărancă, le așternu două covoare curate pe prispa casei. Fiul cel mic, Vasilică, un băiețel de vreo opt ani, foarte curat îmbrăcat, aduse și el apă rece, pahare și zahăr pentru călători.
Autorul îi spuse femeii că poposiseră peste noapte pe muntele Hălăuca și se învoiseră cu Ion, băiatul cel mare să îi aducă în gazdă la ea. Întrebând de stăpânul casei, află că femeia nu îl mai văzuse de zece ani, de când îi căzuse un butuc peste picioare și îl lăsase olog. Omul rămăsese la vite, iar femeia nu putuse să se ducă să-l vadă, că era departe.
După ce glumi puțin cu femeia și cu băiețelul de opt ani care nu îl văzuse de zece ani pe tată-său, autorul contemplă apusul soarelui după înălțimile munților. Îl întrerupse chemarea la masă și se miră de tacâmul complet pus pe fața de masă, de îmbelșugarea mâncării și de curățenia desăvârșită a tuturor lucrurilor.
Dimineață, porniră iar la drum, după ce tovarășul de drum căpătă o pereche nouă de opinci. Acesta o luă cu mare grabă înainte și nici nu răspunse la chemările autorului. Acesta își făcu socoteala în gând că tovarășul lui era supărat fiindcă gazda se uitase mai galeș la el și se opri, după vreo două ceasuri, să se odihnească la umbră. Îi scrise o scrisoare glumeață, în versuri, în care zugrăvea decăderea zeilor din Olimp, apoi adormi.
Se trezi, după un timp, și porni mai departe in valea Sabasei, printre munții împăduriți cu brazi și cu mesteceni. Ajunse la Borca, unde Sabasa se varsă în Bistrița. La cârciumă se afla tovarășul său, care mânca un covrig și bea vin. Îi trecuse supărarea. Băură împreună niște vin și plecară mai departe.
Găsești aici textul întreg !
Urmează Pe Șeștina
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !