de COSTACHE NEGRUZZI
IV. De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...
Trecură patru ani de la tăierea boierilor. După cum promisese doamnei, Alexandru Lăpușneanul nu mai dăduse moartea nici unui boier. Din dorinţa lui de a vedea suferinţe omeneşti se mulţumea să le scoată ochii sau să le taie mâinile.
O nelinişte avea Lăpuşneanul. Se temea ca Spancioc şi Stroici, ascunşi la curtea regelui polon, să nu vină cu oşti poloneze în Moldova. Cei doi, însă, îşi iubeau ţara şi nu doreau să îi aducă pieirea.
Lăpuşneanul se mută în cetatea Hotin, la Nistru, ca să fie mai aproape de hotarul cu polonii, dar acolo se îmbolnăvi grav. Boala se agrava din ce în ce mai mult şi vodă ajunse în pragul morţii.
Îi chemă pe mitropolitul Teofan, pe episcop şi pe boieri . Le spuse că simte că i se apropie moartea şi le ceru să îl ajute pe fiul său, Bogdan, care îi urma la tron. Apoi spuse că, de va scăpa totuşi cu viaţă, vrea să se retragă la călugărie. Când îl vor vedea că e aproape de moarte, să îl tundă călugăr.
Căzu apoi într-un leşin adânc. Mitropolitul şi episcopii, crezând că Lăpuşneanul moare, îl făcură călugăr, punându-i numele Paisie. O salutară pe doamna Ruxanda ca regentă, căci urmaşul la tron era minor, şi îl proclamară pe Bogdan domnitor. Apoi trimiseră în toate părţile solii, să anunţe ce se petrecuse. Până seara, Stroici şi Spancioc sosiră. Ajunseră la uşa Lăpuşneanului şi se opriră să asculte larma dinăuntru.
Alexandru Lapusneanul îşi revenise şi se trezise călugăr. Se ridică pe jumătate şi începu să strige la mitropolit, la episcopi, la boieri, furios că l-au călugărit. Le spuse că, dacă se va face bine, îi va popi şi el pe mulţi. Pe soţia şi pe fiul său îi va tăia bucăţi, drept pedeapsă că au ascultat sfaturile duşmanilor lui. În culmea furiei, începu să strige după lefegiii lui, să-i omoare pe toţi, apoi căzu pe spate.
Când ieşiră doamna Ruxanda şi mitropolitul se întâlniră cu Spancioc şi Stroici. Aceştia le spuseră că omul acela trebuie să-și afle moartea imediat, altfel îşi va ucide soţia şi copilul. Îi dădură doamnei otravă, iar mitropolitul încuviinţă. Cum bolnavul cerea apă, Ruxanda se duse la el, îi dădu să bea apa cu otravă, apoi ieşi plângând.
Cei doi boieri intrară la Lăpuşneanul. Îi spuseră cine sunt şi că au venit, aşa cum au promis. Bolnavul începu să strige că îl arde în pântece. Cei doi îi spuseră că primise otravă, să se pregătească să moară.
Alexandru Lăpușneanul, cel care dăduse moartea multora, muri după scurtă vreme, în chinuri groaznice.
Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei” Alexandru Lăpușneanul”
Citește textul întreg al nuvelei !
Alte povestiri după scrierile lui Costache Negruzzi:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !