de IOAN SLAVICI
Partea a II-a a povestirii pe scurt
VI
Lică Sămădăul trece tot mai des pe la Moara cu noroc. De câte ori plătește, dă mai mulți bani decât datorează și Ana observă asta. Ea îi spune lui Ghiță ce a observat și că i se pare un om primejdios. Ghiță o liniștește, dar se ferește și se îndepărtează de ea.
Se apropie în schimb Lică Sămădaul. Deși Ana îl respinge, într-o zi, când la han erau trei țigani ce cântau, Lică o ia la joc și o joacă până când începe să-i placă și ei.
VII
Ana se înstrăinează de soțul ei, iar acesta simte nevoia se vorbească cu cineva despre Lică. Ar vrea să i se destăinuiască jandarmului Pintea, căprarul, dar nu îi spune decât o parte din ceea ce știe despre Sămădăul, fiindu-i frică de răzbunarea acestuia.
În noaptea în care Lică rămăsese la Moara cu noroc, plecase cu un tovarăș de-al lui după ce adormiseră toți și se întorseseră târziu după miezul nopții. Ghiță află de la căprarul Pintea că în acea noapte arendașul evreu fusese călcat, bătut și jefuit de doi oameni cu fețele acoperite. Arendașul credea totuși că unul dintre ei era Lică.
VIII
Ghiță pleacă cu Pintea la Ineu. În lipsa lui, la han poposește o doamnă tânără și frumoasă, cu un copil. Ea este bănuită de vizitiul și de servitorul ei că este în legătură cu Lică Sămădăul, că acesta jefuiește și fură, iar femeia vinde lucrurile furate. Sub pretextul că are turme de porci, ea se întâlnea din când în când cu Sămădăul. După fiecare întâlnire ea avea bani mulți și pleca în Țara Nemțească, unde cei doi credeau că ea vinde lucrurile acelea.
Chiar dacă vremea este rea, plouă și fulgeră, doamna poruncește să se pună caii la trăsură și pleacă mai departe. Ana vede la ea o bancnotă cu un semn, cu un colț lipsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !