MARA. Povestire pe scurt (7)

de IOAN SLAVICI

XVIII. Blestemul casei

Mara aflase despre Persida că e harnică şi face crâşma să meargă bine. Aflase şi despre Naţl că nu face altceva decât să mănânce, să bea şi să joace cărţi. Se bucura Mara, căci îşi făcea socoteala că aşa trebuie să fie, ca să se sature Persida de el. Mai apoi a aflat că i-a adus numai supărări, a bătut-o şi a părăsit-o şi tare ar fi vrut să-şi vadă fiica.


Inima Marei era plină de iubire pentru Trică. Acesta se făcuse ditamai bărbatul, înalt şi lat în umeri, harnic şi sprinten, dar tot nespălat şi nepieptănat. Lui Bocioacă nu-i păsa de asta, iar Marta ţinea tare mult la el pentru că o urma ca un câine credincios. Ba începuse şi să  privească pierdut la farmecele ei femeieşti, iar ea se simţea tare bine şi ştia că nu are de ce să se teamă.
În seara în care Persidei i s-a făcut rău, Mara stătea în casă, pe întuneric. A auzit un zgomot, a deschis uşa şi a văzut-o pe servitoarea Persidei. Aceasta i-a spus ca Persidei îi e foarte rău, e cu moaşa şi ea se duce să aducă doctorul.
Mara, necăjită că nu ştiuse că fata ei va fi mamă, s-a dus să îl ia pe Trică, să meargă împreună la ea. Pe Trică, însă, l-a oprit Marta să se ducă, zicând că nu are ce să facă acolo, iar Trică a ascultat-o. Mara a plecat singură, întrebându-se ce supărări o mai aşteaptă.
A găsit-o  pe Persida zăcând în pat. S-au bucurat amândouă în sufletul lor că s-au văzut iar. Persida a rugat-o pe Mara să îl găsească pe Bandi şi, dacă ar fi să moară ea, să îi dea lui tot ceea ce rămâne după ea.
A apărut şi Naţl cu doctorul. Doctorul a spus că copilul e pierdut, dar Persida va fi bine. Mara a vrut să-l gonească pe Naţl de acolo, dar Persida i-a spus că ea a fost de vină că a bătut-o, fiindcă ea i-a dat prima o palmă. I-a spus şi că sunt cununaţi. Când să se lase cuprinsă de disperare, Mara şi-a amintit că a plecat şi a lăsat uşa descuiată, a lăsat totul şi a fugit acasă.

XIX. Verboncul

Bandi a fost găsit şi a revenit în slujbă la Persida. Naţl s-a întors acasă şi era mereu posomorât. A devenit şi mai supărat după ce şi-a dat seama că tatăl lui Bandi era tatăl său, iar Bandi semăna grozav cu el. I-a fost milă de tatăl său care, pentru liniştea soţiei şi a fiului său legitim, trebuise să îşi vadă celălalt copil ajuns de pripas. I-a fost milă şi de Bandi, care nu avea nici o vină că se născuse dintr-o legătură nelegiuită.
Naţl îi purta de grijă şi lui Trică. În toamnă urma să aibă  loc recrutarea la oaste, iar băiatul avea să fie luat cu siguranţă, numai dacă nu se îndura Mara să îl răscumpere. Ca să o facă să dea bani, Naţl i-a spus Persidei să dea şi ei ceva.
Persida s-a dus la Bocioacă, să îl roage pe el să vorbească cu Mara despre răscumpărarea de la recrutare a lui Trică. I-a ieşit în cale nevasta lui Bocioacă, Marta. I-a spus ei, iar aceasta, care era atrasă de tinereţea şi voinicia băiatului, l-a făcut pe Bocioacă să plătească el restul de bani, cu titlu de împrumut către Mara, care spusese că nu are bani.
Mara l-a lămurit pe fiul său că Bocioacă a făcut asta fiindcă îl voia soţ pentru fata lui, Sultana. Trică ştia că Marta avea altceva în cap şi se simţea tare strâmtorat, mai ales că îi trecuse plăcerea de a fi aproape pe Marta şi privea la Sultana ca la o icoană.
Într-una din zile a mai venit si Persida, supărată că Naţl, care se luase iar de cărţi şi de băutură, spărsese tot prin casă şi o bătuse. I-a cerut lui Trică să arate că îi e frate şi să se ducă să îl potolescă pe Naţl.
Asta a fost ultima picătură pentru Trică, se adunaseră prea multe supărări pe capul lui, prea voiau toţi câte ceva de la el. Pe stradă umbla Verboncul, alaiul cu muzică şi băutură care recruta pe străzi ostaşi pentru armata austro-ungară, plătindu-i cu câte o sută de florini. Şi Trică, pentru care Bocioacă şi Persida plătiseră peste două mii de florini să îl scape de recrutare, se repezi în stradă şi se dădu Verboncului.

* * *

Urmează Mara (8)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă!