MARA. Povestire pe scurt (3)

de IOAN SLAVICI

VIII. Datoria

Persida învăţase de la maica Aegidia care îi e datoria: întâi Dumnezeu, dar apoi părinţii. Îi era greu să-şi facă datoria, însă a plecat la târg să  vorbească cu Mara. Mamă-sa era voioasă, căci vânduse toată marfa şi tot lemnul din pădurea de la Cladova, pe care o luase la îndemnul şi cu ajutorul lui Hubăr.


Veselia i-a pierit când Persida i-a spus că vrea neapărat să părăsească Aradul şi să se întoarcă imediat cu ea la Radna.
Fata i-a povestit că între ea și Națl este iubire şi cum s-a întâlnit ea cu el de câteva ori. Mara a vrut să îl blesteme că i-a scos fata din minţi, dar Persida i-a spus cinstit că el e nevinovat, ba mai mult, că ea i-a ieşit în cale şi el suferă mai mult ca ea. Deşi Mara s-a înduioşat auzind despre suferinţa lui Naţl, i-a spus fetei că nu se poate să fie cu neamţul, să spurce sângele neamului său.

IX. Inima, săraca

Pavel Codreanu a fost luat mai mult pe sus de doi  gospodari din Buteni, satul în care ar fi trebuit să se însoare cu Maria, fata preotesei. S-a dus acolo, dar in inima lui era numai iubire pentru Persida. A văzut-o pe Maria şi îi era şi ea dragă, dar trebuia întâi să lămurească cu Persida. S-a dus întâi să vorbească cu Mara, dar aceasta nu era acasă. Persida era la mânăstire, să o ajute pe maica Aegidia la treabă. Ea i-a dat de înţeles limpede că acum nu poate să ia o hotărâre, ci doar peste un an sau doi, căci simte iubire pentru un alt bărbat. Lămurit, Codreanu şi-a luat rămas bun de la ea.

X. Cine ce poate

La târgul de toamnă de la Arad, de Sfântul Dumitru, toţi cojocarii aduceau cojoace care mai de care mai frumoase. Trică lucrase o bundă albă împodobită cu flori, de care Claici era tare mândru. Era lucrarea cu care Trică îşi încheia şederea la Claici şi după care avea sa fie judecat de cojocarii care cautau calfe. Bunda l-a încântat chiar pe Bocioacă, l-a luat pe băiat calfă, să stea în casa lui. Trică s-a învoit, foarte mulţumit că îl luase chiar cel care nu îl voise ca ucenic şi că va fi lângă mama şi sora lui.
La Radna, Mara se bucură foarte mult că Trică venise lângă ele. De când se însurase Codreanu, Persida stătea mai mult la mânăstire şi Mara se temea iar să nu rămâna acolo de tot.
Mara începuse să se vaite că îi merg treburile rău de tot, fiindcă  gura lumii spunea  că a adunat bani mulţi şi toţi umblau să o înşele. Cu Hubăr terminase afacerile, renunţase şi la pod, dar cel care îl luase era omul ei.
Trică le însoţea pe Persida şi toate fetele de români la biserică, duminica. Odată, trecând prin faţa măcelăriei lui Hubăr, l-au văzut pe Naţl. Se întorsese acasă şi vedea de măcelărie, să facă pe placul părinţilor. Arăta mai îngrijit şi era mai voinic, ca un adevărat măcelar. S-au salutat şi Persida a trecut mai departe.
Cei doi s-au mai văzut o dată de departe, la culesul viei. Atunci l-a văzut şi Mara, care s-a cam îngrijorat, dar Persida a liniştit-o vorbind cu cuminţenie.
La petrecere,  la crama părintelui Ioan, Naţl i-a apărut în cale Persidei, care venise cu seca Marta, nevasta cea tânără a lui Bocioacă. A luat-o la dans şi a purtat-o în zbor aşa de frumos, că toată lumea se uita la ei.
Mai târziu, Naţl s-a întrecut cu mai mulţi la ridicarea unui butoiaş greu, cu must. L-a ridicat şi a stârnit-o şi pe Persida să îl ridice măcar de o palmă de la pământ. Ambiţioasă, ea l-a ridicat şi l-a dus chiar trei pasi. Acum toată lumea a simţit că e ceva între ei. Plecând înapoi către casă, Persida avu prilejul să-i vorbească lui Naţl şi îi ceru să se poarte cum se cuvine, să nu o bage în gura lumii şi să o amărască pe mamă-sa.

* * *

Urmează Mara (4)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă!