LA MEDELENI (5)

de IONEL TEODOREANU

Volumul 1. Hotarul nestatornic 

Partea a doua

Capitolul 2. Robinson Crusoe

Într-o zi cu ploaie rece de toamnă, înainte de a pleca de la Medeleni, Dănuț stă în pod și răsfoiește cartea Robinson Crusoe. Pentru el, podul este insula lui Robinson, iar anii de școală ce urmează, oceanul.

În birou, domnul Deleanu lucrează, pregătindu-se și el pentru plecarea la București. Olguța îi aduce o cafea și vorbesc puțin, făcând planuri pentru când Olguța va fi mare și va lucra alături de el

În sufragerie, Monica brodează monograma lui Dănuț, D.D, pe batistele acestuia. Pentru toți, D.D. înseamnă Dan Deleanu. Pentru Monica înseamnă ”Dragă Dănuț”.

Auzind că e pe ducă, Olguța fuge până la moș Gheorghe. Acesta reușește s-o înșele și fata se întoarce bucuroasă cu roșcove, pe care le împarte cu Dănuț. Pe urmă, toți cei trei copii se duc la bucătărie să mănânce mere coapte și cucoșei (floricele, pop-corn). Li se alătură și tata, în bucătăria plină de copii, pisici și pui de găină.

Capitolul 3. Păpușa Monicăi

Copiii se bucură de ultimele jocuri ale vacanței de vară. În timp ce Olguța pleacă cu moș Gheorghe să se dea în scrânciob, Dănuț rămâne în fața focului cu Monica.

Cu capul plin de povești, ca întotdeauna, Dănuț se trezește întrebând fata de ce se sărutau Făt Frumos cu Ileana Cosânzeana. O prinde de cozi și îi trage capul spre el. Alege să o sărute pe nas, dar ea tresare și se trezește sărutându-i buzele. La el, este o joacă, dar la ea, nu.

În timp ce doamna Deleanu îi face bagajele lui Dănuț, ajutată de Anica și Profira, copiii ascultă o poveste spusă de moș Gheorghe. Povestea este întreruptă de tusea teribilă a moșului. După un timp, Dănuț își ia rămas bun, iar moșul îi dăruiește o iconiță îmbrăcată în argint.

Monica își îmbracă păpușa în rochiță albă de mireasă. În buzunărașul rochiței, fata pune un bilețel pe care scrie ”Monica îl iubește pe Dănuț din toată inima” și îi pune păpușa în pat lui Dănuț.

Dănuț găsește păpușa și crede că i-a pus-o Olguța ca să râdă de el. Băiatul taie părul păpușii și îi mâzgălește pe față mustăți și barbă, fără a vedea ce este în buzunar. Înainte de plecare i le șterge, regretă că i-a tăiat părul și o pune în pod, în lada cu cărți, lângă Robinson Crusoe.

Dimineață, Dănuț pleacă la București cu tatăl său. Seara, plângând, Monica îi spune Olguței că îl iubește pe Dănuț.

Capitolul 4. ”Moș Gheorghe, nu tragi din lulea ?”

Olguța cântă la pian cu tatăl ei. Mama e dusă, fără știrea fetei, la moș Gheorghe. Își aduce aminte cum a ajutat-o moș Gheorghe pe ea, în tinerețe să se vadă cu cel care acum era soțul ei. Fița Elencu nu îl voia și o luase la Medeleni ca să nu se mai vadă cu el. Iorgu Deleanu venise acolo și găsise un aliat în moș Gheorghe

Acum, bătrânul se simte foarte rău, doctorul spune că nu mai are mult de trăit, că se va duce azi, mâine.

Anica sosește în fugă și îi spune Olguței că o cheamă mama ei la capul lui moș Gheorghe. Când ajunge, moșul abia mai clipea. Olguța îi pune în mână luleaua pe care i-o dăruise ea  și îl întreabă dacă nu trage din lulea. Mâna moșului înțepenește, iar luleaua cade. Chibritul aprins pentru lulea, aprinde lumânarea moșului.

După înmormântare, preotul îi dă cuconului Iorgu o hârtie pe care i-o încredințase moș Gheorghe pentru el. Moșul lăsase moștenire casa și pământul lui Dănuț și Olguței. Sipetul brașovenesc, cel cu mătăsuri, era de zestre pentru Olguța, pe care o iubise atât de mult.

Sfârșitul volumului 1

Urmează La Medeleni (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!