de IONEL TEODOREANU
Volumul 2. Drumuri
Partea a doua
Capitolul 3. O noapte
Noaptea, Mircea nu își găsește somnul. Începe de mai multe ori o scrisoare către mama sa, dar aruncă mereu hârtia la coș. Când descrie drumul cu trenul își amintește de femeia din compartiment, dar nu poate să scrie mamei despre ea. Când scrie despre cei aflați la Medeleni, nu poate să scrie despre Rodica. Aceasta îl ademenise toată ziua și, în mintea lui, o punea alături de femeia din tren, care îi dăduse adresa de la hotel. Până la urmă scrie textul unei telegrame, prin care anunță doar că a ajuns cu bine.
Mircea bate la ușa lui Dan, temându-se să nu-i strice somnul. Dan era demult plecat cu bihunca condusă de Gheorghiță. Atunci, Mircea o cheamă în odaie la el pe Sevastița. Nici nu ajunge bine tânăra femeie înapoi în bucătărie, că o cheamă Puiu la el în odaie, spre disperarea ei.
O dată cu căderea serii, pe Dănuț îl cuprinsese un neastâmpăr. Era obișnuit să o vadă pe Adina în fiecare seară. Somnul putea să aștepte. Îl pune pe Gheorghiță să îi înhame calul la bihuncă și pleacă în noapte să întâmpine trenul cu care se întorcea Adina de la Iași la București. Ajuns la gară, îl trimite pe Gheorghiță cu bihunca să îl aștepte la stația următoare, unde avea să coboare după ce lua trenul în care se afla Adina.
De la o gară la alta trenul făcea numai zece minute. Dănuț abia găsește compartimentul, o scoate pe Adina pe coridor, se sărută și se îmbrățișează și trebuie să coboare.
O dată cu Dănuț coboară din tren și vecina de compartiment a Adinei. Femeia frumoasă și elegantă, numită ”doamna senator” de către șeful gării, descoperă că nu îi venise trăsura. Îl abordează pe Dănuț, care îi atrăsese atenția, dar nu atât de mult cât îi trezise interesul Adina , cu aspectul ei de fetiță.
Dănuț acceptă să o ducă acasă la ea, la moșia Sălcii. Se urcă toți trei călare pe bihuncă, Gheorghiță în față, să mâne calul, femeia în spatele lui, să poată sprijini picioarele pe unicul loc pentru sprijinit, iar Dănuț în spatele ei, cu picioarele în vânt.
La deal cei doi coboară și îl urcă pe jos. Stau de vorbă și Dănuț îi vorbește femeii despre el și despre Adina și iubirea lor. Femeia îl învață să fumeze, iar lui i se face rău. Ajunși la bihuncă, se urcă, iar Dănuț o prinde, amețit, de mijloc. Când îi trece amețeala, începe să o mângîie pe femeie și o sărută pe ceafă, fără ca ea să reacționeze.
Ajunși la moșie, ea îl tratează cu ceai și, lungită ademenitor pe canapea, îl momește până când află identitatea Adinei. După aceasta îl trimite brusc acasă, dându-i o carte, Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde. Pe carte era scris numele ei, Ioana Pallă. Dănuț își amintește că de numele ei erau legate mai multe lucruri: era cumnata unui pictor renumit, avusese legătură cu plecarea lui Vania în America, dar și cu sinuciderea unei prietene de-a ei, o pictoriță poloneză venită la Iași.
Noaptea trecuse, dar nici lui Dănuț, nici lui Mircea nu le vine somnul, preocupați de ceea ce făcuseră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !