nuvelă de ION LUCA CARAGIALE
III
Într-o seară cu viscol, hangiul îi vându pe datorie unei fetițe sărmane puțin gaz și puțină țuică. Nu se îndură să îi dăruiască și ei un covrigel. Încuie ușa și se duse în casă, la căldură. După vreun ceas se trezi cu doi călători care cereau adăpost până la ziuă. Îi trimise în odaia caldă și se duse să aducă vin.
Când intră în odaie, unul dintre călători se culcase în pat, cu fața la perete. celălalt stătea lângă sobă. Le aduse și de mâncare. Se așeză la masă numai cel ce fusese în picioare. Stavrache întrebă cine sunt și de unde vin. Călătorul nu îi dădu răspunsuri lămurite. Spuse doar că tovarășul său zisese că dacă îi prinde noaptea pe drum, vor înnopta la neica Stavrache.
Hangiul se apropie de cel culcat și spuse că probabil îl cunoaște. Cel din pat se ridică drept în fața lui și îi spuse că îl cunoaște, doar e fratele lui.
Stavrache rămase mut și înțepenit. Fratele său îl așeză pe scaun și îi spuse că are nevoie de ajutorul lui. Chiar dacă se făcuse stăpân pe averea lui, nu îi ceruse nimic până acum. Acum însă, luase din banii regimentului. Trebuia să pună la loc cincisprezece mii. Dacă nu, trebuia să se împuște.
Stavrache se ridică în tăcere, se duse și se închină la icoane. Se urcă în pat și se culcă pe o parte. În scurtă vreme, începu să tremure, să horcăie și să geamă. Frate-său îi puse mâna pe umăr să vadă ce e cu el. Cel din pat sări cuprins de nebunie și se năpusti să îi omoare. Afară, viscolul se întețise și el.
Cu greu învinseră cei doi forța și repeziciunea lui Stavrache. Îl legară, în timp ce hangiul îi scuipa și râdea. Aprinseră o lumânare, iar Stavrache începu să cânte popește, în timp ce fratele său îl privea în tăcere.
Citește și textul întreg al acestei nuvele !
Când intră în odaie, unul dintre călători se culcase în pat, cu fața la perete. celălalt stătea lângă sobă. Le aduse și de mâncare. Se așeză la masă numai cel ce fusese în picioare. Stavrache întrebă cine sunt și de unde vin. Călătorul nu îi dădu răspunsuri lămurite. Spuse doar că tovarășul său zisese că dacă îi prinde noaptea pe drum, vor înnopta la neica Stavrache.
Hangiul se apropie de cel culcat și spuse că probabil îl cunoaște. Cel din pat se ridică drept în fața lui și îi spuse că îl cunoaște, doar e fratele lui.
Stavrache rămase mut și înțepenit. Fratele său îl așeză pe scaun și îi spuse că are nevoie de ajutorul lui. Chiar dacă se făcuse stăpân pe averea lui, nu îi ceruse nimic până acum. Acum însă, luase din banii regimentului. Trebuia să pună la loc cincisprezece mii. Dacă nu, trebuia să se împuște.
Stavrache se ridică în tăcere, se duse și se închină la icoane. Se urcă în pat și se culcă pe o parte. În scurtă vreme, începu să tremure, să horcăie și să geamă. Frate-său îi puse mâna pe umăr să vadă ce e cu el. Cel din pat sări cuprins de nebunie și se năpusti să îi omoare. Afară, viscolul se întețise și el.
Cu greu învinseră cei doi forța și repeziciunea lui Stavrache. Îl legară, în timp ce hangiul îi scuipa și râdea. Aprinseră o lumânare, iar Stavrache începu să cânte popește, în timp ce fratele său îl privea în tăcere.
O treaba superba faceti!
RăspundețiȘtergereMulțumesc foarte mult!
ȘtergereMultumim mult!
RăspundețiȘtergereCu multă plăcere!
Ștergere