ÎN VREME DE RĂZBOI (1)

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE

I

În pădurea Dobrenilor fusese prinsă, în sfârșit, ceata de tâlhari care jefuia pe acolo de vreo doi ani.

În ultimul timp îl călcaseră pe popa Iancu din Podeni. L-au legat fedeleș și i-au luat banii. De mirare că nu i-au luat calul și cele două iepe de prăsilă, animale scumpe, costau o avere. După vreo două săptămâni l-au călcat pe arendașul din Dărmănești, pe care l-au și omorât. După asta, însă i-au prins pe toți.

Într-o seară, popa Iancu se duse la neica Stavrache, frate-său, hangiul. Îi spuse că are să vorbească cu el în taină. Hangiul trimise slugile și femeia să se culce, apoi merse în odăiță la popa și cei doi frați stătură de vorbă. Plângând și lovindu-se cu pumnii în cap, preotul Iancu mărturisi că el fusese capul cetei de tâlhari. Lovitura de la el fusese numai de ochii lumii. Acum se temea că tovarășii lui, supuși la cazne, îl vor da de gol.

Deodată se auziră bubuituri grozave în obloane. Se aflau în vreme de război. Erau vreo douăzeci de voluntari, cu doi sergenți și un ofițer. Mergeau la luptă, către Dunăre. Neica Stavrache îi hrăni bine, le dădu de băut și loc unde să doarmă. Merse la frate-sau cel mic, îl tunse și îi rase barba. Dimineață îl prezentă sub numele Iancu Georgescu și aranjă să îl ia și pe el la război.

* * *

Trecuse multă vreme de când popa Iancu dispăruse, nu se știe cum. Într-o zi, Stavrache primi o scrisoare de la fratele său. Era bine și făcuse multe fapte de vitejie în vreme de război. Părea că războiul se va sfârși, căci Plevna fusese luată. Domnul Stavrache începu a-și face griji că frate-său se va întoarce și își va cere averea, mai ales că tâlharii nu pomeniseră nimic despre el.

Pe când se tot întreba dacă va avea sau nu curajul să vină fratele său, domnul Stavrache mai primi o scrisoare. Era anunțat că sublocotenentul Iancu Georgescu murise pe câmpul de luptă.

II

Trecuseră vreo cinci ani de când domnul Stavrache stăpânea moștenirea de la fratele său. Fusese la avocat, iar acesta îi spusese că el era singurul în drept să stăpânească averea. Popa nu avusese nevastă, nici copii, părinții erau morți și nu fuseseră decât doi frați, el și d. Stavrache.

Cu toate acestea,  întoarcerea fratelui său mai mic bântuia visele domnului Stavrache.  O dată a avut un coșmar. Se făcea că frate-său venise sub chipul unui ocnaș care încercase să îl sugrume. Altădată veni sub înfățișarea unui căpitan care comanda o companie. Stavrache se luptase cu el și încercase să îl sugrume. Până la urmă căpitanul plecase râzând în fruntea companiei. După visul ăsta groaznic, hangiul îl chemase acasă pe popa satului, să facă o sfeștanie.

* * *

Sursa foto

Urmează În vreme de război (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !