POVESTIRE DE EMIL GÂRLEANU.
Într-o bună zi, gândăcelul apăru pe lume, fără să-și dea seama cum. Se întrebase multă vreme cum răsărise el și al cui era, dar nu găsise niciun răspuns.
O vreme, micuțul ocolise cu piciorușele lui subțirele frunzulița care îl adăpostise. Până la urmă, ieși din umbră drept în lumina soarelui. Rămase pe loc, orbit de strălucirea acestei lumini. După un timp, îndrăzni să privească în sus și descoperi albastrul nesfârșit al cerului. Din mijlocul lui, soarele, un bulgăre de aur ce părea că arde împrăștia raze de jur-împrejur.
