Citate favorite (205) ”Croitoreasa din Paris” de Georgia Kaufmann

 

Croitoria și Parisul sunt două pasiuni ale mele, așa că am înghițit pe nerăsuflate romanul ”Croitoreasa din Paris”.

Studiind antropologia la Cambridge, devenită cercetătoare în acest domeniu, Georgia Kaufmann a urmat un curs de scriere creativă la Harvard, obținând apoi și un masterat în acest domeniu. ”Croitoreasa din Paris” este romanul său de debut, fiind publicat în douăzeci de țări.

Rosa, o tânără de 16 ani dintr-un sat din Tirolul de Sud ajunsă în Elveția, își descoperă talentul pentru croitorie și fuge tocmai la Paris, din dorința de a se realiza. Munca neobosită și talentul o ridică până la rangul de colaboratoare și ”muză” a lui Christian Dior. Deschide o afacere proprie de succes, pleacă în Brazilia, la Rio de Janeiro, deschide și aici o casă de mode și o afacere cu accesorii, se mută în SUA, la New York și repurtează și aici mari succese.

În paralel cu această activitate neobosită, Rosa are și o viață personală, cu suișuri pe culmi și coborâri în abisuri, marcată permanent de dorința de a-și revedea fiul, la care renunțase pe când acesta avea numai un an. Când ea ajunge la vârsta de 63 de ani, urmează, în sfârșit, să vorbească cu el. În timp ce se pregătește pentru această revedere, își povestește viața fiicei sale. Fiecare capitol al romanului începe cu o referire la un moment din ritualul de îngrijire corporală sau de machiaj al Rosei, moment ce îi prilejuiește amintiri și diverse reflecții.

”Vezi că am mai multe săpunuri aici. Unul pentru chiuveta, unul pentru bideu și unul pentru duș. Pentru mâini aleg mereu un săpun artizanal, făcut din grăsimi animale și vegetale. Un săpun de calitate are la bază seu de vită, ulei de măsline, ca să fie mai delicat cu pielea, și ulei de cocos pentru spumă. Tot restul, aroma și culoarea, sunt doar să-ți ia ochii. Desigur că este important, ma chere, cum arată și cum miroase un săpun – aș fi ultimul om de pe lume care să nu fie de acord cu asta. Dar mai important este felul în care îți simți apoi pielea.” De aici, Rose ajunge să povestească despre felul teribil în care sfârșise sergentul hitlerist ce o violase în copilărie.

”Poate că îți va părea ciudat, dar acesta este întotdeauna momentul când mă dau cu parfum (Chanel No. 5). Da, ma chere, încă nu m-am îmbrăcat, dar îmi place să-l aplic aici, aici, aici, aici și aici. Întotdeauna pe ambele părți: simetria este la fel de importantă când vine vorba de miros sau de felul în care arăți. După urechi, pe încheieturile mâinilor și un puf între sâni. ... Nu cumpăr niciodată eau de toilette, în care găsești prea mult alcool, ba chiar nici eau de parfum, care este doar puțin mai izbutită. Folosesc doar esență de parfum, adică forma cea mai concentrată. Cele cinci pufuri pe care mi le aplic țin toată ziua, față de versiunile ieftine pe bază de alcool care se evaporă în câteva ore.” Și Rosa trece de aici la împrejurările în care a ajuns să lucreze cu celebrul Christian Dior.

”Mereu ți-au plăcut sticluțele acelea în toate culorile curcubeului, aliniate în dulăpior. Lacul de unghii este un finisaj necesar oricărei ținute. Desigur că ascunde multe. Unghiile rupte vorbesc despre muncă și ore petrecute spălând, în vreme ce unghiile lucioase, îngrijite, pot indica greșit lenevia sau pot fi înțelese ca un semn al bogăției. În fiecare zi, când aleg rujul potrivit hainelor, îmi aplic și lacul de unghii asortat.

... Când vine vorba de felul în care ne înfățișăm lumii, timpul n-ar trebui să intre la socoteală. Cea care m-a dăscălit în această chestiune a fost ea însăși atât de exigentă, încât îmi e cu neputință să o dezamăgesc. Mă refer, desigur, la Graça. Observasem fără doar și poate că braziliencele se simțeau ca dezbrăcate dacă nu purtau ruj și nu aveau unghiile date cu lac.” Pornind de aici, Rosa istorisește despre relația ei de o viață cu Graça, care devenise, din menajera ei, cea mai apropiată colaboratoare și parteneră de afaceri în lumea modei.

”A, trebuie să amestec puțin potpuriul. Încerc să-l scutur o dată pe zi, ca să stimulez emisia de arome. Așa! Simți, ma chere? Asaltul trandafirilor, mirosul unei seri de vară? Esența unui potpuriu - un borcan cu uscături. Secretul este să le permiți petalelor sau scoarței de copac sau ierburilor – orice ai alege – să se descompună cu eleganță. La început, în Franța se puneau straturi de petale și sare grunjoasă și pe măsură ce lunile de vară treceau, mai aruncau ierburi aromatice, frunze sau flori.” Și Rosa își amintește de moartea primului ei soț, mult-iubitul Charles.

Citatele au fost preluate din volumul ”Croitoreasa din Paris”, de Georgia Kaufmann, apărut la editura Humanitas în anul 2025.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.